Ion Cristoiu: O conferință de presă chinuitoare: Nicușor Dan a născut în direct fiecare cuvînt

Tocmai ce am încheiat împreună cu președintele Nicușor Dan, eu audierea, vizionarea primei conferințe de presă și domnia sa, prima conferință de presă. Nu știu dacă domnia sa s-a dus să se culce după această conferință. Eu simt nevoia, cred că se citește pe fața mea.

A fost o cumplită oboseală. M-aș duce să mă culc. Eu nu am mai pomenit o asemenea conferință atât de grea, nu știu pentru cel care a ținut-o, dar pentru cei care au urmărit-o, ca mine, am făcut o greșeală să urmăresc în direct, eu nu am mai trăit o asemenea conferință de presă.

Aș defini-o drept conferința de presă a câcâielilor și a spune sau ca subtitru o conferință de presă prematură și să vă aduc argumente.

1. Nicușor Dan a ținut o conferință de presă cu o presă flămândă de curiozitate, el habar neavând despre cele mai multe domenii de activitate. Pe de-o parte, pentru că în campania electorală el nu a fost luat la întrebări și s-a văzut aici când au fost unele întrebări mai incomode, că habar, că nu știe cum să răspundă. Deci campania de cele două ore a fost excesiv de lejeră, pentru că de fapt nu el a dus campania, ci a dus-o sistemul care l-a hăituit pe contracandidatul George Simion. Și atunci multe din aceste întrebări trebuiau să fie puse în campania electorală. N-au fost puse, păi el l-a surprins și sigur că era nepregătit. În al doilea rând, el numai de o săptămâna și ceva președinte. N-are administrație prezidențială, habar n-are de diferite domenii și din acest punct de vedere conferința de presă nu trebuia făcută pentru că singurul lucru la care mai știe câte ceva e cu deficitul bugetar.

2. Întrebările au fost, ca de obicei, imbecile în marea lor majoritate. Întrebări de genul pamflet, cum a fost cea pusă de la Observatorul Sandrei Stoicescu, adică în care era un pamflet împotriva partidelor de la ora actuală, ori pe mine, mă rog, pe mine nu mă interesează pamfletele proaste făcute de reporterii, reporterice. Și atunci el ce să răspundă? Că era ceva. Nu e așa că cu tare corupția, cutare, cutare. La același nivel, sau în acest sens, scrie pe unii cu conițe, cucoane, că e cucoană, e mai trupeșă, nu spun negativ., una de la Epoch Times, și pe vremea lui Iohannis punea întrebări de o rară neghiobie, că ce face România ca să lupte împotriva războiului hibrid, citând pe un disident rus care i-a dat ei un interviu și ea era foarte fericită și țopăia de se dudeau podelele la Palatul Cotroceni, cum să spun ce a zis ăla. Evident că el ce putea să răspundă, ce face România privind războiul hibrid, dar a dat un răspuns absolut simpatic prin, hai să zicem, naivitatea lui și anume a zis că noi, oficialitățile, trebuie să explicăm mai mult românilor de ce e nevoie să ajutăm Ucraina. Păi tot ne explicați de prin 2022 și tot mulți nu înțelegem pentru că, de fapt, nu aveți explicații, aveți clișee.

În al doilea rând, nu prea au fost întrebări privind ce are el de gând să știe ce face el acum. Eu n-am înțeles nimic din ceea ce face el acum. Am înțeles că se discută programul de guvernare. Păi programul de guvernare al cui? Cică e o coaliție. Dar eu până acum am văzut că PSD-ul a zis că încă nu s-a decis. Adică nu era normal să fie consultările de la Cotroceni, să se numească premierul și apoi… Adică nu înțeleg cine este și zice așa că se lucrează acum la programul de guvernare. Cine lucrează? Reprezentanța ai partidelor? Căror partide pentru că deocamdată nici măcar… Noi nu știm dacă PSD participă. Zice că partidele pro-occidentale. Gata, partidele pro-occidentale la mine.
Sunt acolo la Cotroceni și nu știm la ce lucrează. Programul de guvernare deja, acordul de guvernare și reducerile.

În al treilea rând, el are o problemă, nu știu dacă… A fost groaznic, cel puțin pentru mine, că îi rupea cuvintele, le scoteau cu forcepsul. Mai mult vorbea cu mâinile. Nu înțeleg… Era trezit din somn, era obosit. El nu știe să vorbească. S-a văzut, încă o dată, gravitatea faptului că el nu a participat la o bătălie reală între cele două tururi, nici înainte. Și nu știu cum de-a câștigat el alegerile. A, erau vreodată la televiziuni, care de fapt nici nu îl lăsau să răspundă, că răspundeau cu jurnalist. Întrebări simple. Și cum să zic, câte făcea așa, așa, la un moment dat a făcut așa, așa, așa. Adică făcea așa și zic, mă uitam și ziceam, hai acum, hai acum, scoate cuvântul, scoate cuvântul. Să mă ierteți comparația, am avut impresia astăzi că, am văzut multe seriale turcești care au, cum nășteau ălea, nevestele de, nu sultan, nu știu, de șef de trib.