Voicu a cerut Senatului să fie ascultat în plen şi spune că Hotărârea de miercuri e lovită de nulitate

Senatorul Cătălin Voicu susţine, într-o cerere adresată conducerii Senatului, că Hotărârea acestei Camere din 24 martie privind încuviinţarea arestării sale preventive este lovită de nulitate absolută, el solicitând să fie ascultat în plen în prima şedinţă.

56 afișări
Imaginea articolului Voicu a cerut Senatului să fie ascultat în plen şi spune că Hotărârea de miercuri e lovită de nulitate

Voicu a cerut Senatului să fie ascultat în plen şi spune că Hotărârea de miercuri e lovită de nulitate (Imagine: Răzvan Chiriţă/Mediafax Foto)

Cererea lui Cătălin Voicu a fost înregistrată la Cabinetul preşedintelui Senatului, informaţia fiind confirmată, pentru MEDIAFAX, de Mircea Geoană.

Conform cererii adresate Biroului Permanent al Senatului şi preşedintelui acestei instituţii, datată 25 martie, al cărei text a fost transmis duminică redacţiilor, Cătălin Vociu solicită să-i fie respectat "dreptul constituţional, legal şi regulamentar de a fi ascultat în plenul Senatului României în vederea încuviinţării cererii de arestare preventivă" şi să se aprobe punerea pe ordinea de zi a primei şedinţe de plen a Senatului a audierii sale.

El susţine că Hotărârea Senatului din 24 martie privind cererea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie de încuviinţare a arestării sale preventive "este lovită de nulitate absolută", întrucât nu a fost îndeplinită "condiţia prealabilă şi obligatorie" a ascultării sale în şedinţa de plen a Senatului din 24 martie, "condiţie prevazută explicit atât în art. 72 alin. 2 din Constituţie, cât şi în art. 23 alin. 1 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi senatorilor şi în art. 172 alin. 4 din Regulamentul Senatului".

"Astfel, art. 72 alin 2 din Constituţie, prevede că deputaţii şi senatorii «nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor», iar art. 23 alin. 1 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor este şi mai explicit, prevăzând că deputaţii şi senatorii «nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi ori arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte şi numai după ascultarea lor». La fel, art. 172 alin.4 din Regulamentul Senatului prevede că senatorii nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Senatului, după ascultarea lor»", continuă el.

Potrivit lui Voicu, Hotărârea Senatului a fost adoptată fără a fi realizată procedura prealabilă şi obligatorie a ascultării sale, în condiţiile în care se ştia, "fiind un fapt de notorietate publică datorită mass-media", că se afla într-o situaţie de imposibilitate obiectivă de a fi prezent în plenul Senatului în vederea ascultării.

Voicu îşi motivează absenţa de la şedinţa de plen din 24 martie

El arată că în noaptea de 23 spre 24 martie a fost internat în Spitalul Universitar de Urgenţă pentru probleme cardio-vasculare, iar în data de 24, în jurul prânzului, a solicitat externarea pe propria răspundere pentru a se prezenta la şedinţa de plen a Senatului, programată la ora 14.00, dar în timpul deplasării spre sediul Senatului, cu câteva minute înainte de şedinţă, i s-a făcut iar rău, astfel că a apelat din nou la serviciile de urgenţă şi a fost reinternat la acelaşi spital.

"În aceste condiţii am fost într-o situaţie de imposibilitate obiectivă atât de a participa la şedinţa de plen şi de a fi audiat, cât şi de a înştiinţa conducerea Senatului şi de a adresa o cerere scrisă pentru amânarea audierii subsemnatului", continuă el.

Voicu arată că audierea sa în plenul Senatului putea fi amânată legal

Cătălin Voicu susţine că amânarea audierii sale ar fi fost justificată şi raportat la prevederile articolului 24 din Legea 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi senatorilor, conform cărora cererea ministrului Justiţiei, însoţită de raportul Comisiei juridice, trebuia supusă spre dezbatere şi adoptare plenului Senatului în termen de 5 zile de la depunerea raportului.

"Or, în condiţiile în care raportul Comisiei juridice a fost depus în data de 23.03.2010, termenul de 5 zile s-ar fi împlinit luni, 29.03.2010. Ascultarea mea de către Comisia juridică a Senatului în data de 23.03 2010, care s-a efectuat la cererea subsemnatului, nefiind obligatorie potrivit legii, nu poate fi echivalată cu ascultarea prealabilă şi obligatorie în plenul Senatului. În condiţiile expuse, subsemnatul am fost privat de dreptul constituţional, legal şi regulamentar de a-mi prezenta în plenul Senatului poziţia şi apărările cu privire la cererea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, privind încuviinţarea arestării subsemnatului", scrie el.

Totodată, Voicu susţine, în cerererea adresată conducerii Senatului, că Hotărârea din 24 martie a acestei Camere "este lovită de nulitate absolută" şi pentru motivul că cererea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, semnată de procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, şi solicitarea ministrului justiţiei pentru încuviinţarea arestării sale preventive, precum şi raportul favorabil al Comisiei juridice a Senatului sunt lovite de nulitate absolută.

El invocă în acest sens faptul că, potrivit articolului 72 alineatul 2 din Constituţie, deputaţii şi senatorii nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor prealabilă. "Din conţinutul acestui text rezultă în mod evident că încuviinţarea Camerei din care fac parte deputaţii şi senatorii reprezintă, alături de altele, o condiţie pentru arestarea preventivă. Or, potrivit art. 23 alin.4 din Constituţie, în urma modificării introduse prin legea de revizuire din 2003, arestarea preventivă se dispune de judecător şi numai în cursul procesului penal", menţionează el.

Voicu susţine că modul în care a fost solicitat Senatul în privinţa arestării sale încalcă legea

"Într-o asemenea situaţie, cum condiţia privind încuviinţarea Camerei din care face parte deputatul sau senatorul, condiţie care este prealabilă, priveşte luarea măsurii arestării preventive, care este de competenţa judecătorului, nu întocmirea propunerii de luare a măsurii arestării preventive, care este de competenţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizarea Senatului de către procurorul şef al DNA, prin intermediul ministrului justiţiei, în vederea obţinerii încuviinţării pentru luarea măsurii arestării preventive faţă de un senator, care este de competenţa judecătorului, contravine în mod flagrant atât prevederilor art. 72 alin.2 şi art. 23 alin.4 din Constituţie, cât şi prevederilor art. 149 indice 1 din Codul de procedură penală, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 281/2003 şi modificat ulterior prin OUG nr. 109/2003 şi prin Legea nr. 356/2006", continuă senatorul.

Cătălin Voicu susţine că, raportat la prevederile legale menţionate, competenţa de sesizare a Senatului pentru obţinerea încuvinţării aparţine judecătorului competent în a dispune arestarea preventivă, care trebuie să fie un judecător din cadrul Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

"Sancţiunea nerespectării acestei proceduri este nulitatea absolută, prevăzută de art. 197 alin.2 din Codul de procedură penală, deoarece priveşte însăşi competenţa materială privind luarea măsurii arestării preventive. Nu se poate accepta ca sesizarea în vederea îndeplinirii acestei condiţii, de care depinde luarea măsurii arestării preventive, să se efectueze aşa cum s-a făcut în speţă de procurorul şef al DNA, adică de conducătorul parchetului din cadrul căruia face parte procurorul care efectuează urmărirea penală în cauză, care nu are nicio competenţă în privinţa luării măsurii arestării preventive, deoarece competenţa exclusivă revine judecătorului, această competenţă fiind, după cum am arătat, introdusă în Codul de procedură penală prin Legea nr. 281/2003, iar punerea de acord a Constituţiei cu prevederile Codului de procedură penală în materia arestării preventive a fost realizată prin OUG nr. 109/2003, prin care se prevede că, ori de câte ori Codul de procedură penală se referă la măsura arestării preventive, termenul de instanţă se înlocuieşte cu termenul de judecător", adaugă el.

Senatorul menţionează că articolul 72 alineatul 2 din Constituţie, care conţine condiţia prealabilă a încuviinţării Camerei din care face parte deputatul sau senatorul în vederea luării măsurii arestării preventive, este reprodus în articolul 172 alineat 4 din Regulamentul Senatului, fără nicio altă precizare.

"În privinţa cererii de arestare, alin. 6 al art.172 prevede doar că aceasta se adresează preşedintelui Senatului de ministrul justiţiei, însă nu se prevede care este organul judiciar penal care este titularul cererii. În această privinţă, întrucât nu este nicio prevedere expresă, în mod logic, astfel cum se deduce din conţinutul prevederilor legale prezentate mai sus, competenţa de formulare a cererii nu poate aparţine decât titularului arestării, respectiv judecătorului competent din cadrul Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie", susţine el.

Voicu adaugă că aceeaşi prevedere constituţională este reluată de Legea nr. 96/2006 privind Statulul deputaţilor şi senatorilor, care prevede că cererea de arestare a deputatului ori a senatorului se adresează preşedintelui Camerei din care face parte de către ministrul justiţiei, fără să se prevadă cine este titularul cererii.

Voicu spune că solicitarea arestării sale trebuie făcută de un judecător

"În absenţa unei prevederi exprese, pentru motivele expuse mai sus, competenţa aparţine, reiterez, exclusiv judecătorului din cadrul Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Pe cale de consecinţă, fiind vorba de nulitatea absolută determinată de necompetenţa după materie, conform art. 197 alin.2 din Codul de procedură penală, cererea procurorului şef al DNA şi solicitarea ministrului justitiţei, precum şi raportul Comisiei juridice a Senatului sunt lovite de nulitate absolută şi unicul remediu procedural îl reprezenta respingerea cererii de încuviinţare a arestării, cu consecinţa restituirii dosarului la DNA în vederea sesizării judecătorului competent din cadrul Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, acesta fiind singurul în măsura să sesizeze Senatul prin intermediul ministrului justiţiei", opinează el.

Voicu: Cererea de arestare nu putea să vină din partea procurorului şef al DNA

În cerere, Cătălin Voicu mai susţine că, şi dacă s-ar accepta, "prin absurd", că sesizarea Senatului s-ar putea realiza de organul de urmărire penală printr-o cerere având la bază propunerea motivată de luare a măsurii arestării preventive, această cerere nu putea aparţine procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, care este o direcţie în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ce este organizată în conformitate cu prevederile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, ci conducatorului acestui parchet, care este Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

"Consider că solicitarea mea este cu atât mai justificată în condiţiile în care cererea de încuviinţare a arestării preventive a unui parlamentar constituie o premieră juridică şi instituţională în România şi în contextul în care există indicii temeinice că sunt ţinta unei vendete politice din partea preşedintelui Traian Băsescu şi că am fost supus unui linşaj mediatic prin scurgeri de informaţii dirijate de la DNA sau de la SRI, instituţii aflate sub controlul şefului statului", conchide Voicu, în cererea adresată, în 25 martie, conducerii Senatului.

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici