Emil Claudiu era cel mai mare dintre cei trei băieți ai familiei Iliescu. Avea 22 de ani și studia Automatică la Universitatea „Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, orașul în care crescuse.
Bursier al facultății, studentul era apreciat pentru seriozitatea și disciplina sa. Adesea, colegii apelau la el pentru notițe atunci când nu reușeau să participe la cursuri. Timpul liber și-l dedica studiului; nu avea vicii și nici un anturaj care să ridice suspiciuni în familie. Într-un oraș mic, unde poveștile de dispariții sunt rare, părea un tânăr cu viață previzibilă.
Și totuși, această previzibilitate a fost frântă. Emil a urcat într-un tren, a coborât într-o gară mică, dar frecventată, și de atunci a dispărut fără urmă. Tânărul, care își trăia viața într-o rutină sigură, a devenit protagonistul unui mister care, după aproape două decenii, a rămas o rană deschisă în sufletul celor dragi.
”Era în ultimul an de facultate. Era foarte cuminte, retras, învăța foarte bine, nu prea ieșea pe afară cu băieții la distracție. Se ducea la facultate și atât. El așa a fost încă de când a intrat la liceu. Cu câteva săptămâni înainte să plece de acasă, l-a sunat o fată. Pe atunci, aveam telefon fix, nu erau celulare. Nu am stat să vedem ce vorbește cu ea”, a povestit Cosmin Iliescu, fratele lui Emil, pentru MEDIAFAX.
Într-o zi, tânărul i-a spus mamei sale că pleacă la munte, fără să îi ofere detalii. A fost ultima dată când femeia și-a văzut fiul. Din acea zi de primăvară nu mai știe nimic despre el. Au trecut de atunci 19 ani încărcați de durere, scenarii sumbre și întrebări chinuitoare, care nu au primit niciodată răspuns.
Ancheta declanșată de polițiști la acea vreme nu a avut rezultate. Colegii de facultate ai tânărului au fost și ei audiați, dar misterul dispariției lui Emil nu a fost elucidat. S-a aflat doar că a luat trenul până la Filiași, unde a coborât. În această gară mică, dar care făcea legătura cu multe alte destinații din toată țara i s-a pierdut urma. Fratele lui Emil își amintește că, înainte să dispară, acesta a fost sunat de o fată. Apropiații nu știau să aibă o prietenă sau să fie mai apropiat de vreo colegă de facultate.
”Era în vacanța de Paște când a dispărut, în anul 2006. A spus că se duce și el în vacanță, a spus ceva de munte, dar nu a specificat unde anume. Eu nu eram acasă, doar mama era. Nu a luat niciun bagaj cu el și niciun act, doar legitimația de student, că beneficia de reducere la tren. Nici bani mulți nu avea la el. Polițiștii care au făcut investigații i-au luat numărul de la legitimația de student și au văzut până unde a mers cu trenul. A luat trenul până la Filiași, care era nod feroviar. Se putea duce de acolo cu trenul în toată țara. În Filiași, nu aveau bilete pe calculator, ci din acelea clasice, din carton. De acolo nu se știe încotro a luat trenul sau dacă l-a luat”, a mai spus fratele lui Emil.
Apropiații au sperat că Emil s-a îndrăgostit și a plecat cu vreo fată. Odată cu trecerea timpului, însă, gândurile negre au început să le macine sufletul.
”Era interesat de Legiunea Străină într-o vreme, dar nu știam dacă putea pleca în Legiune, pentru că nu avea la el documente, nici măcar buletinul. Putea să-și fi făcut pașaport, dar s-a interesat mama și nu avea pașaport. Ne-am pus o mulțime de semne de întrebare, de ce să plece, să nu ne spună nimic? Ne-am pus și problema să nu se fi sinucis, dar nu avea de ce să se omoare. Mama s-a mai gândit că poate a intrat în MISA sau a fost atras în vreo capcană pentru donare de organe”, a adăugat Cosmin Iliescu.
Mama și frații lui Emil nu s-au putut resemna cu ideea că nu îl vor mai revedea niciodată. Din păcate, tatăl său s-a stins din viață fără să afle ce s-a întâmplat cu fiul său.
”Noi mai sperăm că este pe undeva în viață. Mama a fost atunci distrusă, a umblat peste tot. A fost și la un clarvăzător celebru, care i-a luat banii și a păcălit-o. După un timp, cei de la Poliție au venit și i-au zis mamei mele să îl declare mort, ca să poată închide cazul”, a mai spus fratele lui Emil.