România se judecă cu ”Gold Corporation” la Tribunalul Special al Băncii Mondiale, pentru suma de 5,75 de miliarde de dolari, ca urmare a blocarii investitiei ce ar fi trebuit sa fie cea mai mare exploatare a aurului din Europa. E un proces despre care nu s-a mai vorbit în ultima vreme, pe care-l datorăm ”sublimei” calităţi de animal politic perfect a lui Traian Băsescu. Una care l-a făcut să schimbe întotdeauna sensul cuvintelor. Chiar şi să renunţe la celebra şuviţă şi să nu mai dea lecţii, despre cum se bea. Cînd a fost cazul şi a ”scos profit”, adică mai tot timpul, Băsescu a fost un susţinător al proiectului de explorări aurifere de la Roşia Montană. Al ”democraţiei”. Al unei lumi noi, societăţi prospere, social-liberale, pe vaporul său sau sub direcţia sa, trasată din birou, prin ”radio-staţie”. ”Independenţa”, sau România? A ales independenţa faţă de toţi, în mandatele sale de preşedinte. Ne-a condus zece ani după capul lui, pînă la acest liman, lăsînd în urma lui o ţară pustiită şi tristă. A creat un partid de care s-a dezis. A distrus două. A fost dovedit turnător la Securitate, şi-a băgat fratele la puşcărie şi şi-a adus fiica cea mare în pragul ei. Dar ceea ce nu se poate şterge este zîmbetul său desăvîrşit de sarcastic şi crud. Pe care-l afişa şi în vremea în care susţinea cu tărie că Munţii Apuseni trebuie să-şi schimbe numele, în ”Gold Corporation”.