monica sabolo

„Ştiu acum că fantomele noastre sunt acolo, chiar peste drum de noi. Ne urmăresc. Ne cheamă. Ne şoptesc numele, cu o voce joasă, stăruitoare, la intervale regulate. Câteodată, ele vin atît de aproape încât degetele lor albe ne ating feţele. Dar noi nu le auzim, nu le vedem.”