INTERVIU EXCLUSIV | „Din anii ’90, toate capacităţile industriei de apărare s-au diminuat. ROMARM are nevoie de un program de reorganizare și restructurare”

Reporter: Are, sau nu, industria de apărare viitor in următorii ani, sau mai exact, credeţi sau nu că aceasta, sub forma actuală, va dispărea?

Insider: În următoarea perioadă mizez foarte mult pe partea de muniție.

Pentru că aici îşi poate găsi, mai uşor, potenţialii cumpărători pentru aceste produse. Şi aici spun de Sadu, UMC, o parte din Carfil. La Plopeni la fel, doar o mică parte din aceasta. Nu tot ”mamutul” Plopeni. Iar pe celelalte nu le pot vedea fără asocieri cu alte firme din străinătate. Aşa cum ar fi: Automecanica Moreni, care nu are cum să supravieţuiască, dacă cineva puternic, din Europa, sau de pe piaţa mondială, din zona NATO nu se va asocia pentru un anumit proiect, sau mai multe proiecte de gen militar. Aşa singuri nu au nicio şansă.

La fel şi cu UM Bucureşti: nu au nicio variantă, dacă nu găsesc ceva care să facă diferite asocieri. Dacă lucrurile acestea nu le pot găsi, pe toate le paște insolvenţa, din punctul meu de vedere. Poate şi mai rău, închiderea acestor activităţi. Sugerez că ar fi bine ca, în următoarea perioadă, ROMARM-ul sau decidenţii să se uite pe zona asta de muniţie, pe care încă le mai putem face şi unde mai avem cât de cât experienţă!

Şi am putea, cu mici investiţii pe anumite zone, să devenim competitivi… De curând, la Sadu am aflat că s-au pus în funcţiune câteva echipamente care au trecut testele cu brio. Este foarte bine ceea ce s-a întâmplat şi este bine să păstrăm acest trend. Să nu ne aşteptăm să ne cadă din cer, ori să ne aducă cineva.

Fabricile singure sunt responsabile şi îşi găsesc resursele umane şi tot ceea ce înseamnă ca să poată merge mai departe!

Reporter: Care credeţi că ar putea fi modelul de urmat, pentru România, dintre ţările din jur, dar şi aplica cât mai uşor şi mai repede, şi cu rezultate imediate, sau apropriate, dat fiind faptul că mutările politice şi geo strategice ar putea cere la un moment dat aşa ceva?

Insider: Ar trebui să nu inventăm apa caldă. Nu are nici un sens. Iar noi să luăm „modelul turcesc” pentru industria de apărare. În opinia mea, este un model de succes şi a fost creat din propriile resurse şi din propriile lor tehnologii.

Într-adevăr, au gândit-o cu foarte mult timp în urmă. Ba chiar s-au ţinut de acest program şi uite că încep să dea rezultate. Şi rezultate de top. De exemplu, armata română a cumpărat Otokar, deci asta înseamnă că este o maşină foarte bună şi testată. Deci, trebuie să urmăm modelul lor.

Dar, ca o completare la modelul ales, ar trebui ca politiciul să dea o decizie clară, prin care să spună în ziua X să ajungem într-un anumit punct şi să avem muniţii, maşini de luptă, arme. Şi de atunci să vină planul ca să ajungem în acel punct. Încă mai sunt oameni care pot gestiona aceste obiective.

Reporter: În trecut, acest segment al industriei românești aducea enorm de mult, ca și valoare financiară estimată, la bugetul național. Care ar fi o valoare estimată a tranzacţiilor pe care ROMARM le-a avut când conduceaţi acest organism economic?

Insider: Ceea ce vă pot spune e că după mulţi ani de zile s-a creat o capacitate de producţie pentru Beretta.

Ceea ce spuneaţi mai devreme cum că, înainte, industria de apărare aducea foarte mulţi bani la bugetul national, aşa este! Dar, din anii 90 toate capacităţile s-au diminuat, s-a spus că le ”conservă”. Dar nu s-au conservat în adevăratul sens al cuvântului. Multe lucruri pe care atunci le puteam face, azi nu mai avem cum, din varii motive, resurse umane şi echipamente. A fost o ”degradare anuală„ a tot ceea ce înseamnă industria de apărare. Asta ar fi pe scurt, ceea ce s-a întâmplat.

Potrivit acestuia, „în toţi aceşti 20 de ani, dacă erau probleme în stradă, politicul în loc să se aplece spre administraţie prefera să schimbe directorul general! Şi aşa, din punct de vedere personal, pe aceşti lideri i-au consolidat şi sunt greu de combătut”.

Reporter: Sindicatele au sau nu, în opinia dumneavoastră, partea lor de vină?

Insider: Având în vedere că eu lucrez în această industrie de mai bine de 20 de ani, sindicatele la orice mişcare a administraţiei se opuneau. Pe diverse teme. Vă dau doar un exemplu: vânzări de active care nu mai erau de actualitate la vremea respectivă. Sindicatele veneau şi se opuneau, făceau tot felul de întâmpinări, de reclamaţii către minister şi chiar către ROMARM, cum că directorii de la vremea respectivă aveau nu ştiu ce gânduri de afaceri, cu tot felul de echipamente. La orice lucru care era menit a fi o schimbare, sindicatele erau acolo prezente şi se opuneau. Mare parte dintre ele chiar făceau proteste pe diverse teme.

Reporter: Uitaţi, spre exemplu Cugir-ul, unde există doi lideri. Unul pentru Cugir-ul de sus, iar celălalt, pentru Cugir-ul de jos. Unul dintre ei, nu-i dăm numele, lumea îl cunoaşte ca mare simpatizant al PNL-ului…  Şi cum era alt lider, sau director, care nu era al PNL-ului, cum reuşea acesta să-i scoată, prin diferiţi şefi de secţie, să-i scoată, aşa cum se zice „în stradă”… ca să protesteze!

Insider: Asta vă pot confirma.

Reporter: Dar, în acelaşi timp, în urmă cu doi ani, chiar el, sub guvernarea liberală,a avut o problemă acolo. Şi a venit doamna ministru secretar de stat Nicolesco… Cum vă explicaţi?

Insider: Sindicatul la care faceţi referire, inclusiv fabrica respectivă a rămas pe loc, pe undeva prin anii 90. În anumite zone a evoluat un pic, dar în mare a rămas pe loc, pe aceleaşi principii şi dogme. Acolo dacă vrei să faci ceva schimbări te lupţi cu acel sindicat. Te blochează peste tot. În toţi aceşti 20 de ani,  dacă era o problemă în stradă, politicul în loc să se aplece spre administraţie prefera să schimbe directorul general!

Din punct de vedere personal, pe aceşti lideri i-au consolidat şi i-au făcut greu de combătut. Iar când o faci, aceştia nu înţeleg foarte bine menirea lor. Menirea lor este să-şi vadă de treburile lor sindicale, exact cum spune legea. Dar ei îşi depăşesc cu mult această ”graniţă”.

Reporter: Ținând seama şi de restul factorilor care deja îşi fac simţită prezenţa, de genul acestei nedorite crize energetice, nu credeţi, sau nu opinaţi că „portofoliul existent” al ROMARM-ului ar trebui ajustat?

Insider: Categoric că trebuie să fie micşorat acest portofoliu. Se poate face şi chiar ROMARM poate să propună un program amplu de reorganizare şi restructurare, în care să arate beneficiile acestuia. Sunt o grămadă de astfel de beneficii, asta dacă ar fi să ne luăm doar la spaţii pe care nu le foloseşti. Poţi face diferite divizări sau le poţi uni. Dar cu o analiză, cel puţin între 3 şi 6 luni. Iar asta, pe fiecare filială în parte. Să faci un program să-l prezinţi acţionarului, după care să spui direcţiile pe care le urmezi. Dar revenim la sindicate, care cu siguranţă că vor bloca toate aceste măsuri ale administraţei, indiferent ce culoare politică ar avea.

Chiar azi (n.r. la data realizării interviului) am înţeles că este o întâlnire la ROMAERO, iar una dintre temele pe care sindicatele o vor pune va fi cea a nucleului!.

Reporter: Nucleul acesta, cum îl vedeţi, mai este necesar?

Insider: Acest nucleu vine de undeva de prin 2002. A fost bun pentru o bucată de timp, atunci când industria de apărare era într-un proces de reorganizare şi separare. Era o întreagă nebuloasă în acei ani. Atunci când s-au oprit lucrurile şi au început a se orienta spre un alt drum ar fi trebuit oprit! Iar banii care îi dădeai acestui nucleu îi lăsai tot în industria de apărare, dar pe alte capitole.

Nici acum nu-i văd logica. Logica e numai la ”nemuncă„! Căci asta a adus totul din 2002, până în prezent!”

Reporter: Este un fel de „mită politică”?

Insider: Putem să o luăm şi aşa… Dar toate astea consolidează tot sindicatul. Nu omul de rând. Omul de rând ştie că are de luat nişte bănuţi, dar nu rezolvă problema! Asta trebuia de mult oprită, iar acei bani, care erau bugetaţi, unde erau sume destul de mari, trebuiau dirijaţi spre anumite zone, unde era nevoie de ele.

În opinia mea, dacă în acest nucleu nu mai sunt sindicatele, încep să se cutremure şi să nu mai aibă aşa de mare influenţă asupra acestor oameni, membrii lor de sindicat.

Reporter: Care credeţi că ar putea fi primele 5 măsuri, pe care un manager real ar trebui să le ia pentru a avea un impact real real şi pozitiv imediat, asupra ROMARM, dar şi a industriei de apărare?

Insider: Un program de reorganizare și restructurare. Asta e tot ceea ce înseamnă ROMARM şi luată fiecare filială în parte. În paralel cu ceea ce se caută în piaţă la momentul acesta. Iar răspunsul la aşa ceva îl găsim foarte uşor, deci nu este nevoie să descoperim nu ştiu ce mare noutate. Iar în momentul în care stabilim că acel produs, la preţul pe care-l avem este competitiv, mergem pe el.

Pasul numărul doi se referă la cercetare şi la îmbunătăţirea produselor existente. Nu mă duc mai departe să creez ceva, dacă nu am resursele necesare. Sunt convins că nu dispunem de aşa ceva, pentru crearea unui nou produs care să respecte cerinţele NATO. Dar produsele pe care le avem în portofoliu le putem îmbunătăţi. Prin mici programe de cercetare, care se pot aplica pe fiecare în parte astfel încât să fie, cu siguranţă, unul competitiv.

Apoi, trebuie să găsim soluţii pentru aşa zisele ”arierate”, pe care le au unele filiale. Şi care au sume destul de mari faţă de bugetul de stat. Iar aici trebuie găsite formule prin care să le ducem către zero, fiind cea mai recomandabilă soluţie. Iar asta se poate face fie prin divizarea filalelor, a vânzării activelor şi care pot genera anumite sume de bani prin care să pot plăti datoriile către stat!.

Reporter: Vă putem sugera şi o alta, în cazul în care aţi fi? Micşorarea sinecurilor pe care le au membrii în C.A-uri, pentru o şedinţă?

Insider: Aici, ROMARM nu poate să intervină, ci doar consultat. Poate să sugereze C.A-ului faptul că ”nu pot să suport sumele acestea”. Aici sunt multe exemple, dar acolo unde există întârzieri de salarii şi să plăteşti indemnizaţiile C.A.-ului, nu mi se pare normal.

Dar poate vorbi cu acţionarul să aibă o anumită politică de remunerare şi să se rezolve. Dar ceea ce este tragic pentru mine, nu ar fi suma, ci persoanele care fac parte din aşa ceva. Pentru că nu te ajută cu absolut nimic, în acele consilii de administraţie, adică să-ţi vină cu idei.

Insider-ul a vorbit și despre reducerea de personal din cadrul ROMARM.

„Categoric, cunosc această activitate comercială. Sunt sufocaţi cu diverse cereri de produse. Cât am fost la ROMARM, doar într-o săptămână, aveam pe zona asta comercială în jur de 100 de mailuri. E o muncă enormă să stai cu fiecare produs, cu fiecare mail. E un consum uman enorm”.

Reporter: Plus că mai este şi „celebrul” ANCEX?

Insider: Pe lângă faptul acesta, unde acolo îţi iei licenţa de export. E o muncă de documente şi hârtii colosală. De fapt, asta înseamnă un contract comercial. Dar, ulterior cineva mai trebuie să-l şi deruleze. Nu se rezumă totul doar la a semna acel contract. Problema e să şi faci ceea ce scrie în acel contract. Cu siguranţă că la atâţia câți au rămas le este imposibil să facă faţă. Nu înţeleg abordarea management-ului de a reduce schema de personal. Mai ales că îi cunosc şi sunt oameni cărora nu am avut ce să le reproşez.

Reporter: Lămuriţi-ne, vă rog, cum este cu OPIIA?

Insider: Este o organizaţie patronală a industriei de apărare. Oricine din România care face un produs destinat industriei se poate înscrie în această organizaţie. Eu ştiu că această instituţie a fost creată din cauza unor neînţegeri dintre fostul director general, Floarea Şerban şi Viorel Manole, care este director executiv la PATROMIL, unde erau înscrise filialele ROMARM-ului. Dar această OPIIA nu a avut nicio activitate până în urmă cu câteva luni, una relevantă. Eu unul nu-mi aduc aminte să fi avut întâlniri pe teme care privesc acest segment al industriei.

Acum, cu noul director general de la ROMARM, au reluat aceste activităţi, pe această nişă. Oricum, dumnealui îi place să iasă şi să povestească ceva de genul ce ”frumoşi suntem şi nimeni nu ne bagă în seamă”.

Reporter: Dat fiind că România, mai ales după ultimul summit NATO, deja are câteva noi idei sugerate „în fişa de traseu”, în care industria de apărare trece din modelul „nedefinit” în cel corporatist, rămâne sau nu SUA principalul partener strategic din zona Mării Negre, sau Turcia va fi „noul sultan” militar al zonei? Şi dacă da, ce ar implica un astfel de lucru, pentru industria de apărare autohtonă?

Insider: Dacă ne raportăm la Turcia, sau la industria lor de apărare, vreau să vă spun că sunt deja cinci mari producători de arme şi care fac toate armele posibile. Dar şi cu o precizie foarte mare. Teoretic, noi avem de unde să învăţăm sau să asimilăm.

La fel şi pe transportoare, aceştia au foarte multe firme care deja sunt unele de top… dar şi pe tancuri. Acolo, am văzut la un târg militar, la Istanbul chiar şi un tanc electric. Au venit cu foarte multe lucruri inovative. Am văzut şi un robot care lua un posibil rănit din teatrul de război și îl scotea în siguranţă afară. Toată industria turcească asigură necesarul propriei lor armate. Deci, ca urmare ai ce să înveţi de al ei.