Gheorghe Dinică a murit

• Cultură-Media

  • Patronatul Presei Române (PPR) s-a afiliat la UGIR 19:40
  • Peste 90% dintre adolescenţii români utilizează internetul pentru socializare 19:30
  • FOCUS: SNA: Audienţa presei scrise, în scădere, în perioada octombrie 2008 - octombrie 2009 17:13
  • Jumătate din tinerii europeni pun pe internet informaţii cu caracter personal 15:11
  • Site-ul cotidianul.ro a fost preluat sub licenţă de Nistorescu, proprietarul domeniului rămânând F5 14:46

Dinică, în vârstă de 75 de ani, a fost diagnosticat cu colecistită acută alitiazică flegmonoasă, şoc septic şi disfuncţie multiplă de organe.

Din cauza acestei disfuncţii, avea insuficienţă respiratorie acută, aflându-se pe suport ventilator (bronhopneumonie, pneumonie bazala stanga), insuficienţă cardiocirculatorie (suport inotrop si vasopresor), fibrilaţie atrială paroxistică, insuficienţă renală cronică acutizată (anurie - hemodiafiltrare continuă), disfuncţie digestivă şi hepatică (sindrom de colestază).

Dinică a fost suspus, luni noapte, unei intervenţii chirurgicale de urgenţă sub anestezie generală. Intervenţia a vizat o colecistectomie laparoscopică, lavaj şi drenaj.

Echipa operatorie a fost formată din chirurgul Mircea Beuran şi anestezistul Ioana Grintescu.

După operaţie, starea pacientului a continuat să fie extrem de gravă, necesitând măsuri de terapie intensivă în vederea corectării parametrilor funcţiilor vitale.

Gheorghe Dinică va fi înmormântat pe Aleea Actorilor din Cimitirul Bellu, autorităţile locale începând procedurile în acest sens.

Dinică a absolvit în 1961 Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti, la clasa profesoarei Dina Cocea. "Primul meu rol a fost cu o trupa de amatori de la Poştă, iar eu interpretam rolul Locotenentului Stamatescu din piesa «Titanic-vals» de Tudor Muşatescu. Eram pe scenă şi parcă visam. Nici nu ştiam ce se întâmplă cu mine. La un moment dat, m-au trezit nişte aplauze din sală", îşi amintea el.

Gheorghe Dinică a jucat pe scenele Teatrului Mic, Teatrului de Comedie, Teatrului Bulandra, Teatrului Naţional Bucureşti, Teatrului Odeon etc.

În ceea ce priveşte cariera sa cinematografică, el a jucat în peste 60 de producţii.

A debutat în "Străinul" şi au urmat filme precum "Felix şi Otilia", "Un comisar acuză", "Cu mâinile curate", "Prin cenuşa imperiului", "Secretul lui Bachus", "Bietul Ioanide", "Ultima noapte de dragoste", "Cel mai iubit dintre pământeni", "Patul conjugal", "Patul lui Procust", "Orient Express", "Filantropica" etc.

Talentul artistic al lui Gheorghe Dinică s-a manifestat şi în muzică. În tinereţe, muză i-a fost celebra Maria Tănase şi asta l-a făcut să imprime ani buni mai târziu, albume de romanţe în colaborare cu Ştefan Iordache şi Nelu Ploieşteanu. De-a lungul carierei sale, Dinică a lansat "Cântece de petrecere" şi "Cântece de petrecere 2", în colaborare cu Ştefan Iordache şi Nelu Ploieşteanu, "Romanţe" şi "Parol că te iubesc".

Totodată, Dinică a realizat numeroase roluri de televiziune, precum cele din producţiile "…escu", "Trei surori", "Richard al III-lea", "Lumini şi umbre", "Inimă de ţigan", "Aniela" etc.

Gheorghe Dinica a devenit o emblemă a cinematografiei româneşti. Cine nu ştie celebra replica din filmul lui Sergiu Nicolaescu "Nu trage dom' Semaca, sunt eu Lascărică". Lăscărică a rămas de altfel, un personaj de care, la 75 de ani încă se simţea apropiat. Până după revoluţie, Gheorghe Dinică a trăit o viaţă de artist boem. S-a bucurat de perioada celebrei crâşme Şarpele Roşu şi, alături de Ştefan Iordache, Marin Moraru, Sergiu Nicolaescu şi mulţi alţii, a scris istoria filmului românesc.

"Meseria asta a mea îmi ocupă cel mai mult, îmi place şi fără ea nu ar avea niciun haz pentru mine tot ce se întâmplă", obişnuia să spună.

În 2008, el a primit titlul de Doctor Honoris Causa oferit de Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti.

În cariera sa artistică a primit numeroase distincţii, printre care premiul pentru întreaga activitate la ediţia din 2005 a Festivalului Internaţional de Film Transilvania, premiul de excelenţă UNITER pe 1999, premiul pentru interpretare la Festivalul de Film de la Karlovy Vary pe 1976, premiul pentru cel mai bun actor la Festróia - Tróia International Film Festival (1993).

A fost decorat cu Ordinul Serviciul Credincios în grad de Mare Ofiţer.

Din 2002, Gheorghe Dinică a fost societar de onoare al Teatrului Naţional "I. L. Caragiale". El a primit, de asemenea, titlul de cetăţean de onoare al oraşului Bucureşti.

Din 1996 a fost căsătorit cu Gabriela Georgeta Dinică, o femeie despre care declara: "are o relaţie clară cu viaţa şi a făcut ordine în dezordinea existenţei mele".