O carte pe zi: „Dragoste în contratimp”, de Beth O’Leary

„Pat dublu într-un apartament însorit din Stockewll cu un singur dormitor, chiria trei sute cincizeci de lire pe lună, cheltuieli incluse. Disponibil imediat, pentru minim şase luni. Apartamentul (şi camera/patul) va fi împărţit cu o persoană specializată în îngrijirea paliativă, care munceşte nopţile şi lipseşte la sfârşit de săptămână. Acasă numai de la 9 a.m. la 6 p.m. De luni până vineri. E doar al tău în restul timpului. Perfect pentru cineva cu o slujbă de la 9 la 5.”

Cea mai bună soluţie pentru a obţine nişte bani uşor în fiecare lună, pentru o persoană în nevoi, exceptând câştigul la loto. Doar că cei doi sunt bărbat şi femeie, Leon şi Tiffy. El lucrează într-un spital, îngrijind persoane aproape de extincţie şi are un frate închis pe nedrept. Ea este redactor într-o editură, lucrează la cărţi ciudate (de pildă Învaţă să croşetezi), tocmai s-a despărţit de un iubit gelos, possesiv şi paranoic. Nu-i deranjează atâta vreme cât nu se intersectează şi cât decid ca fiecare să doar numai într-o anume parte a patrului. Nu se întâlnesc mai multe luni, comunică prin bileţele pe care şi le lasă unul altuia în apartament. Devin prieteni.

„Mă gândeam că aş putea chiar să-l prind pe Leon în această seară, pentru că am ajuns pe la cinci. Părea puţin ciudat. N-am voie să vin acasă devreme şi să dau peste el, conform condiţiilor oficiale ale contractului nostru. Stiam când l-am semnat că n-o să fim simultan în apartament - de aceea a fost o idee atât de bună. Dar nu mi-am dat seama că n-o sa ne întâlnim efectiv niciodată. Adică, niciodată, deloc, de patru luni întregi. (…) Devine puţin ciudat, să fim prieteni fără să ne fi întâlnit vreodată de-adevăratelea. Aş putea să-i descriu stilul vestimentar destul de corect, chiar dacă nu l-am văzut niciodată în vreuna dintre hainele ce se usucă pe suportul din camera de zi. Si, ce e şi mai ciudat, ştiu cum miroase.

Nu văd niciun motiv pentru care nu ar trebui să ne întâlnim - asta n-ar schimba condiţiile in care locuim aici. Doar ar însemna că mi-aş recunoaşte colegul de apartament în viaţa de zi cu zi, dacă l-aş vedea mergând pe stradă.”

Apoi într-un zi se întâlnesc în sfârşit... la baie, aproape goi amândoi. Ea băuse mai mult într-o seară şi nu se trezise la timp. Lucrurile se ccompliucă şi se precipită din acel moment şi, inevitabil, ceea ce bănuieşte orice cititor, ajung să se îndrăgostească. Dar cartea e bine scrisă, amuzantă, o încântare.

„O poveste de iubire sinceră şi fermecatoare, perfectă pentru fanii comediilor romantice clasice.” - Kirkus Reviews

O carte de debut a unei englezoaice care lucrează în domeniul editorial şi despre care se spune că ar fi „noua Joyo Moyes”.

Beth O’Leary - "Dragoste în contratimp". Editura Litera, colecţia Blue moon. Traducere din limba engleză şi note de Irina Raţă. 416 pag.