CRĂCIUN 2021  Povestea lui Moş Crăciun - de la Odin şi Sfântul Nicolae la imaginea Coca Cola

Odin- darul cunoaşterii, darul vieţiii, darul omenirii 

Cu mult timp înainte de crearea omului, Odin, fiul lui Borr şi al lui Bestla, s-a luptat cu Ymir, un gigant din foc şi gheaţă. Odin l-a ucis, iar din carnea sa a creat Pământul, din sângele său a creat oceanul, din oasele sale a creat munţii, din părul său a creat pădurile, din creierul său a creat nori, din craniul său a clădit Asgard, iar din ochii săi a creat Midgardul - lumea oamenilor.  

Odin a ajuns astfel la cârma cosmosului, dar simţea că nu are suficientă cunoaştere. Acesta s-a consultat  Mimir, zeul cunoaşterii şi înţelepciunii, care era un cap vorbitor. Odin i-a cerut să-i dăruiască darul cunoaşterii. Mimir i-a spus că trebuie să facă un sacrificiu - să-şi scoată ochiul stâng şi să-l arunce în fântâna Mímisbrunnr. Apoi s-a atârnat de arborele cosmic Yggdrasil cu picioarele legate de o creangă, şi-a înfipt o suliţă în inimă şi a stat asa, meditând timp de 9 zile, fără hrană şi apă. Sufletul său a putut să pătrundă în mintea unor corbi, Huginn and Muninn, pentru a călători pe toate cele nouă tărâmuri. 

Abia atunci, Odin a putut să bea apa înţelepciunii şi a dobândit atotcunoaşterea, devenind zeul înţelepciunii, al sănătăţii, al morţii, al regalităţii, al cunoaşterii, al războiului, al magiei şi al alfabetului runic.Odin a creat apoi bărbatul pe nume Ask şi femeia numită Embla, şi le-a oferit daruri materiale şi spirituale. De atunci, germanicii şi scandinavii l-au venerat pe Odin ca zeul atotputernic şi pe familia sa asgardiană.  

Pe 25 decembrie, anual, se spune că o ceată mare de fantome conduse de Odin, zeul cu barbă lungă şi cu un singur ochi,cu capul acoperit cu gluga veşmântului său albastru, călare pe Slpenir (calul cu opt picioare), străbat cerul iernii într-o procesiune numită Vânătoarea Sălbatică. Iar germanicii i-au dedicat atunci sărbătoarea numită Yuletide. Germanicii înfăptuiau jertfe, sacrificau mistreţi şi capre, iar cu sângele lor preoţii stropeau zidurile, copacii, piedestalele templelor şi pe bărbaţi. În tot acest timp, germanicii decorau stejarii şi brazii, îşi făceau daruri unui altuia, cântau, petreceau, se iubeau şi şiroaie de bere şi mied în halbe curgeau. În aceeaşi perioadă, scandinavii, şi ei adepţi ai zeului Odin, sărbătoreau echinocţiul de iarnă prin festivalul Dísablót în cinstea walkirilor. Atunci se efectuau jerfe pentru ca zeii să-i răsplătească cu recolte bogate. 

Romanii l-au cunoscut ca zeul Mercur (zeul mesager al comerţului, inspirat după Hermes). Ziua a treia a săptămânii poartă numele de Miercuri, aşa cum în limba engleză este denumită Wednesday după Wōden, nunele străvechi al lui Odin. 

Tradiţia a continat până la creştinarea germanicilor. 

Sfântul Nicolae - apărătorul săracilor şi al copiilor 

Chiar dacă Odin a dispărut, probabil înfulecat de Lupul Fenrir conform profeţiei Ragarock, credinţa într-un moşneag aducător de daruri a persistat şi în era creştină. 

În secolul 4 de dupa Hristos, un episcop grec din Myra, regiunea Lycia din Turcia de azi care era atunci sub controlul Imperiului Roman, Nikolaos (născut în 270, mort în 343), a devenit faimos pentru că oferea daruri săracilor. De exemplu, le-a dăruit zestre celor trei fiice sărace ale unui creştin evlavios pentru a nu fi nevoite să se prostitueze. A predicat religia creştină şi a salvat creştini nevinovaţi de la execuţii în perioada marilor persecuţii făcute de împăratul Diocleţian. Acesta ar fi participat la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea din 324 unde a susţinut Sfânta Treime împotriva ereziei lui Arie din Alexandria. 

În 1087, când locuitorii din Myra au fost subjugaţi de turcomanii selgiucizi, un grup de negustori italieni au transportat moaştele Sfântului Nicolae din Myra în Bari. 

Nilkolaos,fiind un creştin devotat, a fost canonizat. Cunoscut de către Biserica Ortodoxă Română ca Sfântul Nicolae, este venerat ca patron al marinarilor, negustorilor, arcaşilor, copiilor, hoţilor căiţi şi al studenţilor în Tările de Jos, Belgia, Austria, Cehia, Germania şi Ungaria. Este considerat patronul oraşelor Amsterdam şi Moscova.  

Din evul mediu s-a menţinut tradiţia ca anual, de 6 decembrie, copiii să primească daruri.  Dar Marin Luther, reformatorul protestant, a decis că pentru a se îndepărta de catolicism, a miilitat ca oferirea de daruri să se facă numai de Crăciun, în ziua naşterii lui Hristos de pe 25 decembrie.  

Moş Crăciun - de la o poveste pentru copii la consumerism 

Sfântul Nicolae a rămas în folclorul european ca Santa Claus în limba engleză sau Sinterklaas în neerlandeză. Legenda Moşului modern al Crăciunului a pornit din Marea Britanie, Ţările de Jos şi Coloniile Nord-Americane.

În 1821, a fost publicată la New York cartea "A New-year's present", pentru cei mici de la cinci la doisprezece ani. Conţinea "Old Santeclaus with Much Delight", un poem anonim care îl descrie pe Santeclaus pe o sanie cu reni, aducând recompense copiilor.În Statele Unite era cunoscut ca Kris Kringle. 

Poemul din 1823 de Clement C. Moore "O vizită de la Sfântul Nicolae"(cunoscut şi sub numele de „A fost noaptea de dinainte de Crăciun”, este în mare parte creditat pentru tradiţia modernă a Crăciunului, unde apare sania Moşului trasă de opt reni cu nume - Dasher, Dancer, Prancer, Vixen, Comet, Cupid, Donner, Blitzen şi Rudolph Elementul saniei trasă de reni zburători a fost inspirată de mitologia nordică, după calul Sleipnir al lui Odin.  

Cel care i-a creat imaginea modernă a fost Thomas Nast, artistul american care în 1866 l-a conceput pe Santa Claus ca un moşneag supraponderal care trăieşte la Polul Nord. În prima parte a secolului 20, Santa Claud a apărut potretitzat ca fiind un meşter priceput la fabricat jucării, ajutat de spiriduşi. Originile elfului de Crăciun ar fi derivate din mitologia nordică. În Europa medievală, elfii erau văzuţi ca demoni. Imaginea spiriduşilor din atelierul Moşului a fost popularizată în publicaţia "Godey's Lady's Book"din 1873, cu o ilustraţie  care îl arată pe Moş Crăciun înconjurat de jucării şi spiriduşi. 

L.Frank Baum a publicat în 1902 o carte pentru copii numită "Viaţa şi Aventurile lui Santa Claus"care fabrică jucării şi le dăruieşte anual copiilor. 

Este o legendă urbană informaţia că prima oară când Santa Claus a purtat haine de culoare roşie şi alb a fost pe afişele de publicitate ale companiei Coca Cola în anii 1930. Din punct de vedere istoric, Coca-Cola nu a fost prima companie de băuturi răcoritoare care a folosit imaginea modernă a lui Moş Crăciun în publicitate, ci White Rock Beverages folosea deja un Moş Crăciun îmbrăcat în roşu şi alb pentru a vinde apă minerală în 1915 şi apoi în reclamele pentru bere cu ghimbir în 1923. 

Imaginea sa a fost folosită de companiile filantropice pentru ajutorarea familiilor nevoiaşe. 

Moş Crăciun a devenit popularizat după cântecul compus de George Melachrino şi de cartea "Cum Doamna Crăciun a salvat Crăciunul "de Phyllis McGinley. 

Tradiţia intrării Moşului prin şemineu a fost inspirată din mitologia nordică în care Odin intra prin şeminee pe durata solistiţiului. Tradiţia italiană a răspândit mitul în care Sfântul Nicolae arunca monede prin ferestre de pe stradă şi cobora prin şeminee în locuinţele unde ferestrele erau închise. 

Tradiţia engleză l-a conceput pe Moş Crăciun care coboară prin şemineu pentru a depune cadourile sub bradul de Crăciun.  Copiii englezilor îî lăsau la schimb un platou cu biscuiţi sau fursecuri şi un pahar cu lapte. În Danemarca şi Suedia, copiii îi lăsau o porţie de orez cu zahăr şi scorţişoară. În Australia se punea o halbă cu bere. 

În Ungaria şi România, de 6 decembrie, Sfântul Nicolae lasă darurile în saci, şosete  sau în cizme dacă erau cuminţi, sau nuiele dacă erau obraznici. Chiar şi aşa, Micul Hristos  aducea cadouri oricărui copil pe 25 decembrie, urmat de Moş Gerilă pe 31 decembrie.  

În Rusia, figura lui Santa Claus a apărut la finalul secolului 19, fiind sărbătorit la 7 ianuarie.