Schiţele pierdute ale lui Leonardo Da Vinci aduc o dezvăluire remarcabilă pentru ştiinţa modernă

Leonardo da Vinci înţelegea gravitaţia cu un secol înainte de Isaac Newton şi cu patru secole înainte de Albert Einstein, aşa cum dezvăluie caietele sale de schiţe.

Schiţele lui Da Vinci, care au fost uitate de zeci de ani, arată triunghiuri formate din particule asemănătoare nisipului turnat dintr-un borcan. Aceste boabe care cădeau descriu experimente pentru a arăta că gravitaţia a fost o formă de acceleraţie cu mai mult de 400 de ani înaintea lui Einstein, susţine un nou studiu publicat de LiveScience.  

Albert Einstein a formulat pentru prima dată principiul echivalenţei în 1907.

Pentru a face acest lucru, Einstein a extins ideile din descoperirea lui Isaac Newton din 1687, legea universală a atracţiei gravitaţionale şi declaraţia lui Galileo Galilei din 1604 a legii căderii libere.

„Nu ştim dacă da Vinci a făcut experimente suplimentare sau a cercetat această întrebare în profunzime”, a declarat autorul principal Mory Gharib, profesor de aeronautică şi inginerie medicală la Caltech, într-un comunicat .

„Dar faptul că se confrunta cu această problemă în acest fel la începutul anilor 1500 demonstrează cât de avansată era gândirea sa”.

Da Vinci a fost pictor, arhitect, inventator, anatomist, inginer şi om de ştiinţă. A umplut zeci de caiete secrete cu invenţii fanteziste şi observaţii anatomice. Alături de desene detaliate ale anatomiei umane, caietele sale conţin modele pentru biciclete, elicoptere, tancuri şi avioane. Din cele peste 13.000 de pagini ale acestor schiţe care au fost colectate ulterior în codice, mai puţin de o treime au supravieţuit.

Gharib şi colegii săi au descoperit că da Vinci descrie  nisipul aruncat dintr-un ulcior răsturnat  pe o potecă dreaptă, paralelă cu pământul. Notiţele arată clar că Da Vinci ştia că particulele vor accelera în jos şi că de îndată ce au părăsit ulciorul, această acceleraţie era cauzată doar de gravitaţie.

Dacă ulciorul s-ar deplasa cu o rată constantă, linia trasată de particulele de nisip ar fi verticală, a argumentat da Vinci, dar dacă s-a accelerat cu o rată constantă, atunci particulele formează o linie dreaptă, dar înclinată care formează latura ipotenuzei unui triunghi.

Da Vinci a observat că dacă ulciorul accelerează pentru a elibera particulele de nisip cu aceeaşi rată cu care gravitaţia le accelerează către sol, este trasat un triunghi echilateral, primul indiciu al principiului echivalenţei în joc.