Recesiunile economice vin şi pleacă. Cea ecologică este abia la început şi este mai distructivă

În ul­timii ani, lipsa apei pe această arteră de trans­port a ameninţat de mai multe ori să scufunde cea mai mare economie europeană în recesiu­ne, cu consecinţe negative în întreaga UE. Rinul este ca o bandă rulantă lichidă care co­nec­tează fabrici chimice, rafinării de petrol, oţe­lării, termocentrale pe cărbune şi alte uzine din Elveţia, Germania, Franţa cu porturile din Olanda.

Când barjele n-au mai putut naviga printre bancurile de nisip, a fost înregistrată o creştere a traficului feroviar de marfă. Acesta este un e­xemplu fericit deoarece nu la toate perturbările cauzate de fenomenele meteo care tind spre extrem pot fi găsite soluţii. „Nu există scăpare de valul de caniculă de care toată lumea ştia că vine“, scrie Bloomberg, făcând referire la tem­peraturile ridicate record şi la seceta neobiş­nuită care fac mai grele vieţile oame­nilor din diferite locuri ale lumii şi testează la propriu limitele de supravieţuire.

Provincia spaniolă Cata­lo­nia, unde forţele separa­tis­te sunt puternice, se con­fruntă cu cea mai cruntă secetă din ultimii 500 de ani. Acolo, lacurile de acumu­lare rămase fără apă au forţat autorităţile să plătească pentru un sistem de aprovizionare cu apă cu cisternele pentru cel puţin 80 de sate. Tensiunile economice şi nemulţumirea socială creează probleme politice, iar Spania se confruntă acum cu o furtună politică ce agită mişcările separatiste. În Africa, unde ochiul presei nu ajunge, valurile de caniculă au atins şi 50 de grade Celsius acolo unde sunt făcute mă­surători meteorologice.

Anul trecut, doar în Somalia au murit cel puţin 43.000 de oameni ca urmare a celei mai grave secete din ultimii 40 de ani. Seceta este unul dintre fe­nomenele meteo extreme ca­re în istorie au stat la baza unora dintre cele mai mari mi­graţii de populaţii. Teama de o nouă criză a migranţilor es­te încă bine întreţinută în Europa. Cea din 2015 aproape că a divizat Uni­unea Europeană, iar cicatricele se văd şi acum.

În Italia, în insulele sudice Sardinia şi Sicilia au fost înregistrate la sfârşitul săptămânii tre­cu­te temperaturi de 48 de grade Celsius. Autori­tăţile italiene au emis avertismente de caniculă de intensitate mare în cel puţin zece oraşe, prin­tre care Roma, Florenţa şi Bologna, importante centre turistice. În Grecia, guvernul a cerut suspendarea programului de lucru între orele 12 şi 17 după-amiaza în regiunile unde căl­­dura extremă pune în pericol sănătatea o­mului. Mai puţină muncă înseamnă mai puţină acti­vi­tate economică. În unele zone turistice ambu­lan­ţele făceau concurenţă tarabelor cu suveni­ruri. Anul trecut, temperaturile ridicate record au cauzat moartea a peste 60.000 de oameni în Europa, potrivit unui studiu recent pe margi­nea căruia s-a discutat intens în presa europea­nă. Multe dintre decese puteau fi evitate.

În criza energiei a existat teama, după cum s-a dovedit ulterior nefondată, că Europa va ră­mâ­ne fără gaze naturale în iarnă şi că din a­ceastă cauză se vor produce pene de curent şi că va tre­bui introduse restricţii în consumul de e­nergie. Ungaria, care niciodată n-a dus lipsă de gaze mul­ţumită relaţiilor bune pe care le men­ţine cu Rusia, a simţit pe pielea ei fiorii acestei frici când activitatea de la centrala nucleară de la Paks a fost redusă deoarece temperatura apei Dunării la punctul de captare pentru centrală a crescut prea mult, la aproape 30 de grade Celsius. Apa este folosită pentru răcirea reactoare­lor.

În weekend, Electricite de France, opera­torul centralelor nucleare ale Franţei, a redus producţia unui reactor deoarece din cauza căl­durii a fost restricţionată cantitatea de apă care poate fi descărcată în râul din care este alimen­tată unitatea. Supraîncălzirea apei din râu poa­te pune în pericol fauna locală.

Reducerea producţiei de electricitate nu este acum ceva grav deoarece şi consumul este mai redus ca de obicei. Însă ce se întâmplă cu reactoarele din Franţa şi Ungaria poate indica începutul unei tendinţe. Întreaga planetă se su­praîncălzeşte, cu toate că economia se răceşte. De aceea, adevărata recesiune globală este eco­logică, scrie Larry Elliott, comentator la The Guardian. Aceasta pentru că guvernele se con­centrează pe problemele climatice doar când nu au şi alte probleme economice pe cap. Acest lucru trebuie să se schimbe, spune ziaristul.