WikiLeaks: Diplomaţi americani, induşi în eroare de stilul "cordial" al lui Saddam Hussein

În dimineaţa de 25 iulie 1990, dictatorul irakian Saddam Hussein chema ambasadorul Statelor Unite, April Gaspie, la o întâlnire. Era prima ei întâlnire cu acesta şi a durat două ore, dar pare că a intrat în istorie ca unul dintre cele mai controversate incidente din diplomaţia americană. În aceeaşi seară, Gaspie a trimis raportul asupra conversaţiei la Washington. A rezumat-o sub titlul "Mesajul de prietenie a lui Saddam către preşedintele (George H. W.) bush".

Opt zile mai târziu izbucnea războiul, trupele lui Saddam invadând Kuwaitul. Invazia a declanşat un conflict care a durat peste 15 ani şi nu s-a încheiat nici cu executarea acestuia. Der Spiegel se întreabă ce s-a petrecut, de fapt, în cursul acestei întâlniri. Saddam se afla sub presiune în vara lui 1990. El s-a plâns faţă de ambasador că cei opt ani de război cu Iranul a lăsat ţara secătuită şi puternic îndatorată. Şi mai rău, ţara vecină, Kuwaitul, păstra în mod deliberat scăzut preţul ţiţeiului, Bagdadul fiind nevoit să taie pensiile plătite văduvelor şi orfanilor.

"În acest moment, interpretul şi o secretară au izbucnit în lacrimi", scria Glaspie în raport. Atunci, Saddam a abordat problema disputei de frontieră între Irak şi Kuwait. Conversaţia a devenit tehnică, iar el a început să înşire o listă de distanţe, în kilometri. "Ambasadorul a declarat că a servit în Kuwait 20 de ani, anterior. Atunci, ca şi acum, nu luăm poziţie asupra afacerilor arabe", a scris Glaspie în telegramă.

Câteva săptămâni mai târziu, irakienii au încălcat orice protocol diplomatic, publicând o transcriere prescurtată a conversaţiei. Niciodată, anterior, nu a cântărit America vorbele unui diplomat de-al său atât de atent, scrie publicaţia germană. Criticii afirmă că răspunsul ei i-a produs "confuzie" lui Saddam, că a fost ambiguu şi prea vag, că Saddam ar fi putut crede că Statele Unite nu vor interveni dacă atacă Kuwaitul, iar Glaspie a avut rolul decisiv în declanşarea războiului.

Glaspie, o expertă în ţările arabe, a ajuns în Irak în iarna lui 1987, la vârsta de 46 de ani. Una dintre primele sale ocălătorii a fost în nord, unde s-a întâlnit cu membrii comunităţii creştine, a căror situaţie a apreciat-o drept satisfăcătoare. Ea l-a descris pe guvernatorul din Mosul drept "plăcut", iar pe şeful securităţii drept "compătimitor şi de ajutor". Ea a fost uimită de câţi bani cheltuia Guvernul pentru minoritatea creştină.