FOCUS:Băsescu şi Parlamentul – viziuni diferite, război total

Parlamentul a fost, timp de cinci ani, ţinta atacurilor preşedintelui, Legislativul sancţionându-l pe şeful statului cu suspendarea, iar Traian Băsescu reacţionând cu votul uninominal şi cu propunerea Parlamentului unicameral.

134 afișări
Imaginea articolului FOCUS:Băsescu şi Parlamentul – viziuni diferite, război total

Băsescu şi Parlamentul – viziuni diferite, război total (Imagine: Andrei Pungovschi/Mediafax Foto)

Traian Băsescu a acuzat mereu parlamentarii că preferă să reprezinte interese de grup în loc să apere interesele celor care i-au ales, că îşi acordă privilegii nejustificate, că se ascund în spatele unor liste, că l-au suspendat pe nedrept, că nu vor să se reformeze, că nu vor să reformeze statul, că nu vor să reformeze Constituţia, că sunt prea mulţi şi ineficienţi, că sunt deputaţi şi senatori în loc să fie unicamerali.

Traian Băsescu declara, în campania electorală din 2004, că va pune Guvernul şi Parlamentul la muncă în slujba cetăţenilor dacă va câştiga. "Un Parlament puternic asigură controlul administraţiei în interesul cetăţenilor. Parlamentul nu e un sanatoriu pentru puturoşi şi nici ascunzătoare pentru infractori", spunea candidatul Alianţei.

În primul an de mandat al lui Băsescu la Cotroceni, Alianţa PNL-PD s-a luptat pentru schimbarea preşedinţilor celor două Camere, Adrian Năstase şi Nicolae Văcăroiu. Băsescu a fost primul care a vorbit, la începutul anului 2005, despre schimbarea lui Năstase şi Văcăroiu de la şefia celor două Camere, prin modificarea regulamentelor instituţiilor. Indiferent de deciziile din interiorul PNL, şeful statului şi-a făcut publică opţiunea pentru alegerea Monei Muscă în fruntea uneia dintre Camere, în cazul înlocuirii lui Năstase şi Văcăroiu. Curtea Constituţională a spulberat, în cele din urmă, încercările puterii de la acea vreme de a prelua posturile celor doi lideri ai PSD, sesiunea parlamentară de toamnă fiind sacrificată, astfel, fără succes. Pe fondul crizei parlamentare, Băsescu a revenit asupra declaraţiilor sale din ianuarie 2005, spunând că ar fi trebuit modificat doar articolul din regulament legat de schimbarea preşedinţilor Camerelor.

Parlamentul a fost acuzat de preşedinte că adoptă legi în favoarea unor grupuri de interese. El spunea, la şedinţa de bilanţ a DNA pe anul 2006, că în Parlament sunt oameni politici care nu fac altceva decât legi pentru infractori. Băsescu dădea ca exemplu o lege prin care se acordau anumite scutiri fabricilor autohtone de bere. El anunţa că va trimite Parlamentului legea spre reexaminare. Parlamentul a reacţionat, prin vocea lui Nicolae Văcăroiu, care a cerut public ca şeful statului să prezinte scuze. Preşedintele nu şi-a prezentat scuzele şi a trimis legea spre reexaminare.

Relaţia preşedintelui cu Parlamentul nu poate fi înţeleasă decât din perspectivă politică. Populaţia nu a avut niciodată o imagine bună despre Parlament, fapt justificat având în vedere că activitatea parlamentarilor poate fi, pe drept, caracterizată prin cuvintele "ineficienţă" şi "privilegii". Indiscutabil, preşedintele a ştiut să folosească această stare de fapt în favoarea sa.

Preşedintele a susţinut, în madatul său, 12 mesaje în faţa Parlamentului, începând cu cel de la depunerea jurământului şi până la cel de bilanţ. El a făcut apeluri la solidaritate în vederea îndeplinirii obligaţiilor pentru intrarea în UE, a denunţat grupurile de interese care se ascund în spatele politicienilor şi care influenţează decizia politică în detrimentul interesului general, a semnalat problemele din Justiţie, Sănătate, Administraţie, Apărare, a respins acuzaţiile puterii de la Chişinău îndreptate împotriva Bucureştilor în aprilie 2009 şi a susţinut ceea ce el a denumit necesitatea modernizării statului, inclusiv prin modificarea Constituţiei.

El a chemat politicienii din Parlament să iniţieze modificarea Constituţiei, susţinând că legea fundamentală trebuie îmbunătăţită pentru a nu mai fi izvor de blocaj instituţional. El a ţinut să amendeze apoi public clasa politică pentru faptul că nu şi-a respectat angajamentul legat de modificarea Constituţiei. De asemenea, el a criticat în repetate rânduri faptul că unii politicieni, cum ar fi Adrian Năstase, Miron Mitrea şi Şerban Mihăilescu, se ascund în spatele imunităţii parlamentare pentru a nu ajunge în faţa procurorilor. El menţiona, de asemenea, că în rapoartele Comisiei Europene se specifică acest lucru, ca un minus în legătură cu capacitatea României de a avea o justiţie la nivel european.

Conflictul Băsescu-Tăriceanu a dus la afectarea modului în care cele două partide din Alianţă au funcţionat pentru a asigura Guvernului susţinerea în Parlament. Ordonanţa privind înfiinţarea şi funcţionarea DNA a fost respinsă la Senat, Băsescu cerând reexaminarea actului. De asemenea, Guvernul şi-a asumat răspunderea cu privire la pachetul de legi privind reforma în sănătate, prilej cu care liderul PSD Mircea Geoană a declarat că Executivul nu are curaj să treacă legile prin Parlament pe cale obişnuită, pentru că nu este sigur pe majoritatea conferită de coaliţia PNL-PD-UDMR-PC.

În primăvara anului 2006, societatea civilă îi cere preşedintelui să se delimiteze oficial de comunismul din România, în numele statului. Iniţial el a respins, la nivel declarativ cererea, dar în urma insistenţelor unor reprezentanţi ai societăţii civile, a decis să alcătuiască o comisie prezidenţială, sub conducerea lui Vladimir Tismăneanu, istoric constestat de unii, pentru întocmirea unui raport pe baza căruia să poată face un gest referitor la comunismul din România. Comisia a întocmit raportul, iar Traian Băsescu a susţinut, în decembrie 2006, un discurs în faţa Parlamentului în care a condamnat regimul comunist din România ca fiind ilegitim şi criminal. Gestul, în esenţă simbolic, declarativ, a fost primit cu ostilitate de unii parlamentari, în special de cei ai Partidului România Mare. Un grup de parlametari PRM, în frunte cu Corneliu Vadim Tudor, l-au huiduit pe preşedinte în timpul discursului, au afişat bannere cu Băsescu înfăţişat după gratii şi l-au numit pe preşedinte mafiot şi beţiv. De asemenea, un grup de intelectuali prezenţi la discurs, prin care Horia Roman Patapievici şi Gabriel Liiceanu, care s-au afirmat ca susţinători ai şefului statului, au fost ameninţaţi, potrivit propriilor spuse, de parlamentari şi susţinători ai PRM că vor fi aruncaţi de la balconul sălii de plen.

Imaginea publică s-a conturat clar: preşedintele a condamnat comunismul, iar parlamentarii s-au împotrivit şi s-au comportat oribil, ca nişte adevăraţi comunişti. Cota de încredere acordată de populaţie Parlamentului a scăzut, iar cea a preşedintelui a crescut. De altfel, Băsescu a spus ulterior că gestul său de a condamna comunismul nu a fost "iertat" de politicienii care au avut beneficii de pe urma colaborării cu fostul regim. El a spus că Ion Iliescu şi alţii ca el au stat la baza demersului care a dus, în 2007, la suspendarea preşedintelui.

Atmosfera politică la Bucureşti s-a deteriorat puternic în primii doi ani de mandat, Alianţa DA fiind frământată de conflictul Băsescu - Tăriceanu, pornit de faptul că, în 2005, premierul s-a opus declanşării unor alegeri anticipate, în condiţiile în care PNL-PD se menţinea în sondaje la cota avută în momentul câştigării alegerilor, iar popularitatea preşedintelui crescuse puternic. Băsescu susţinea că anticipatele sunt modalitatea de scăpa de "soluţia imorală" a coabitării la guvernare cu PC-ul condus de Dan Voiculescu. În 2006, Băsescu afirma că regretă că l-a numit pe Tăriceanu în funcţia de premier, spunea că de prea multe ori mafia a ajuns pe masa Guvernului şi acuza PSD că este un partid care nu se poate reforma din cauza corupţilor care îl compun. El şi-a atras, astfel, antipatia întregii clase politice.

Declaraţiile preşedintelui au stârnit un val de reacţii politice, fiind acuzat că zădărniceşte eforturile de menţinere a stabilităţii politice "atât de necesară pentru îndeplinirea obligaţiilor României asumate pentru aderarea la UE". Unii dintre liberali au susţinut că Traian Băsescu nu ar fi ajuns preşedinte fără sprijin din partea PNL.

Aderarea la UE a fost ultimul liant, cel puţin la nivel declarativ, care a ţinut, chiar dacă din ce în ce mai greu, cele patru partide în interiorul coaliţiei. O dovadă că relaţiile dintre Băsescu şi Tăriceanu şi dintre partidele acestora erau ireconciliabile a fost organizarea, la Revelionul din 2007, a două mitinguri simultane, în două pieţe apropiate din centrul Capitalei, în care cele două părţi au sărbătorit, separat, intrarea României în UE.

Imediat după aderare, a izbucnit scandalul "bileţelul", fostul consilier de stat Elena Udrea anunţând că, în 2005, Tăriceanu i-a cerut lui Băsescu, într-o scrisoare, să intervină în Justiţie pentru Dinu Patriciu, om de afaceri apropiat al conducerii liberale. Informaţia a fost confirmată de Băsescu, dar respinsă de premier. În acel context, liderul PSD, Mircea Geoană, a anunţat că va declanşa procedura de suspendare din funcţie a şefului statului, dar a precizat că social-democraţii cer ca Băsescu şi Tăriceanu să demisioneze din funcţii, iar justiţia să se autosesizeze în legătură cu acuzaţiile pe care aceştia şi le-au adus.

Preşedintele a fost acuzat de încălcarea Constituţiei de către adversarii săi politici şi de o mare parte dintre parlamentari. "Niciodată n-am încălcat-o, nu am forţat-o, nu am dus-o dincolo de limitele în care ea să nu mai reprezinte spiritul fiecărui cuvânt, articol, literă din Constituţie", spunea Băsescu în iarna anului 2006.

De asemenea, preşedintele PC, Dan Voiculescu, l-a acuzat pe preşedintele Traian Băsescu de trafic de influenţă, susţinând că şeful statului i-ar fi cerut, printr-un billet, fostului ministru al Economiei Codruţ Şereş să intervină în favoarea unui grup de interese format în jurul companiei Alro, din care ar fi făcut parte şi Thoedor Stolojan. În acelaşi context, PRM a cerut destituirea din funcţie a preşedintelui Băsescu şi a premierului Tăriceanu şi organizarea de urgenţă a alegerilor anticipate, parlamentare şi prezidenţiale. Liderul PD, Emil Boc, afirma că intenţia PSD de suspendare a preşedintelui ar ridica mingi la fileu şefului statului, pentru că s-ar ajunge la un referendum al cărui rezultat va fi pozitiv pentru Traian Băsescu, deci Parlamentul va fi dizolvat şi se va ajunge la anticipate. De asemenea, proaspătul vicepreşedintele Partidului Liberal Democrat, Gheorghe Flutur, acuza existenţa unor "înţelegeri triplu-ştecher" între PNL, PC şi PSD. Pe 20 ianuarie, preşedintele PSD, Mircea Geoană, anunţa că liderii partidului au stabilit formarea unui comitet de jurişti care trebuie să finalizeze sesizarea către Curtea Constituţională în vederea demersului de suspendare din funcţie a preşedintelui Băsescu.

Emil Boc declara că, dacă PNL va susţine demersul PSD de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu, Alianţa D.A. "nu se mai justifică". Parlamentul a aprobat, pe 28 februarie 2007, înfiinţarea unei comisiei de anchetă privind suspendarea din funcţie a preşedintelui, liderul PC, Dan Voiculescu, fiind ales preşedinte al comisiei. În replică, preşedintele Traian Băsescu aprecia că miza acţiunii Parlamentului este "un preşedinte care să tacă", ceea ce însă este "de neobţinut", el subliniind că Legislativul este liber să ia deciziile pe care le consideră constituţionale, dar că el nu îşi va schimba atitudinea. Voiculescu anunţa, ulterior, că raportul elaborat de comisie conchide că Băsescu a încălcat Constituţia şi este implicat în fapte de natură penală. În acelaşi context, Cabinetul Tăriceanu II, format în urma excluderii PDL de la Guvernare, este aprobat de Parlament. Sprijinul acordat de PSD a generat speculaţii privind o eventuală înţelegere între PNL şi PSD conform căreia liberalii s-ar fi angajat, în schimb, să susţină demersul social-democraţilor privind suspendarea preşedintelui. Preşedintele declara că noul Guvern este ilegitim, nu se bazează pe opţiunea electoratului din 2004, acuzând susţinerea parlamentară a PSD.

Curtea Constituţională constata, cu majoritate de voturi, că propunerea de suspendare din funcţie a preşedintelui Traian Băsescu "se referă la acte şi fapte de încălcare a Constituţiei, săvârşite în exerciţiul mandatului care, prin conţinutul şi consecinţele lor, nu pot fi calificate drept încălcări grave, de natură să determine suspendarea din funcţie a Preşedintelui României, în sensul prevederilor art.95 alin.(1) din Constituţie", rămânând ca Parlamentul să se pronunţe asupra gravităţii faptelor pentru care s-a propus suspendarea din funcţie. Curtea a dat aviz negativ la propunerea de suspendare, considerând că prerogativele constituţionale şi legitimitatea democratică pe care i-o conferă alegerea de către electoratul întregii ţări îi impun preşedintelui să aibă un rol activ, prezenţa lui în viaţa politică neputând fi rezumată la un exerciţiu simbolic şi protocolar.

Preşedintele Traian Băsescu a susţinut, înainte de votul Parlamentului, o declaraţie de presă în care a afirmat oficial că va demisiona în cinci minute dacă suspendarea va fi dusă până la capăt. "Votul de suspendare va fi pentru mine semnalul că nu se pot face aceste priorităţi şi atunci nu avem nicio altă soluţie democratică decât întoarcerea la electorat", a spus Băsescu. El nu a participat la şedinţa în care s-a votat suspendarea sa. Votul pentru suspendare a fost dat de 322 de parlamentari. Cei 322 au fost denumiţi coaliţia anti-Băsescu şi acuzaţi de preşedinte că manipulează opinia publică şi discreditează avizul legal al Curţii Constituţionale. Băsescu a revenit, după suspendare, asupra anunţului privind demisia, invocând faptul că a înţeles intenţia mârşavă a coaliţiei formate împotriva sa. Potrivit acestuia, se dorea introducerea unei prevederi legislative prin care să i se interzică preşedintelui suspendat posiblitatea de a mai candida pentru un nou mandat. După ce a lipsit timp de o lună de la Cotroceni, Băsescu a câştigat cu 75% din voturi referendumul pe tema demiterii sale şi s-a întors în fruntea statului. El a susţinut că parlamentarii care au votat suspendarea sa ar trebui să demisioneze, pentru că poporul le-a invalidat demersul.

El l-a acuzat pe Călin Popescu Tăriceanu că s-a înţeles cu Ion Iliescu, Viorel Hrebenciuc, Mircea Geoană, Marko Bela şi Corneliu Vadim Tudor împotriva sa. Preşedintele spunea că Ion Iliescu este un "specialist" în lovituri de stat, făcând aluzie la mineriade şi că Viorel Hrebenciuc este "un şobolan rozaliu", parafrazând inexact un editorial al lui Cristian Tudor Popescu. De asemenea, Băsescu spunea despre Geoană că este "aşa cum l-a denumit Ion Iliescu", adică prostănac. Băsescu a folosit o "metaforă" extrem de dură pentru a ilustra faptul că Vadim Tudor şi Maro Bela, cunoscuţi ca adversari politici, s-au aliat pentru a-l suspenda. Preşedintele spunea că cei doi s-au "pupat pe gură".

Băsescu invoca existenţa unei dictaturi a Parlamentului, susţinând că Legea fundamentală ar trebui modificată astfel încât, în situaţii în care poporul invalidează decizii de suspendare a preşedintelui, şeful statului să poată dizolva Legislativul pentru a se ajunge la anticipate. "Eu cred că acum avem dictatură a Parlamentului, a bunului plac. Vă dau un element de dictatură formidabil: 20% conduc 80%. Ce părere aveţi?", le spunea preşedintele studenţilor de la Sociologie, la o întâlnire din 2007. El sublinia că România avea, la acel moment, un Executiv care, "contrar oricărei reguli a democraţiei", guvernează cu o susţinere transparentă de 20%. "Mai are diferenţa până la 50% în acea susţinere transpartinică ce funcţionează şi trece prin toate partidele şi care este mânată de ideologia banului. Cum vă imaginaţi că, dacă ar fi existat posibilitatea dizolvării Parlamentului, ar mai fi rămas Parlamentul în funcţie, când Guvernul avea o susţinere de numai 20%? În orice stat democratic s-ar fi mers la alegeri", a mai spus Băsescu.

El susţinea că Parlamentul este în tandem cu Guvernul şi încearcă să controleze preşedintele. "La noi s-a mai întâmplat un lucru care nu are nimic comun cu democraţia: împotriva Constituţiei, Parlamentul a încercat să controleze preşedintele în loc să facă ceea ce spune Constituţia, să controleze Guvernul. Dar Parlamentul este în tandem cu Guvernul şi încearcă să controleze preşedintele", mai spunea şeful statului. "Este unul din golurile pe care le simt în suflet cu toată fiinţa mea pentru acest mandat: dacă parteneriatul cu Guvernul ar fi funcţionat, dacă Guvernul nu s-ar fi amăgit cu eliminarea PD-ului de la guvernare, cu suţinerea PSD-ului cu condiţia scoaterii PD-ului de la guvernare, dacă nu s-ar fi mers pe această negociere ticăloasă, care a fost un pachet. Şi vi-l pot spune, că până la urmă sunt lucruri care trebuie ştiute: domnul Tăriceanu a negociat cu PSD-ul, în mod deosebit cu Iliescu, două lucruri-PNL să voteze suspendarea preşedintelui şi să elimine PD de la guvernare şi, în schimb, i-a garantat susţinerea până la sfârşitul mandatului. A fost unul din obiectivele domnului Iliescu, de altfel specialist în lovituri de stat, ce s-a întâmplat în Parlament în 19 aprilie anul trecut a fost o lovitură de stat cu aspect democratic", susţinea şeful statului, în 2008.

În mai 2007, Băsescu spunea, la un miting electoral, că după ce se va întoarce la Cotroceni va propune revizuirea Constituţiei astfel încât să se introducă Parlamentul unicameral sau, dacă nu se poate, să se reducă numărul parlamentarilor cu 35-40%. De asemenea, preşedintele, suspendat, îi nominaliza pe pe "oligarhii" care "îndreaptă decizia politică spre interesele lor, şi nu spre interesul general": Dinu Patriciu, Călin Popescu Tăriceanu, Dan Ioan Popescu, Dan Voiculescu, Verestoy Attila, Viorel Hrebenciuc şi Ion Iliescu.

După întoarcea lui Băsescu la Cotroceni, principala sa preocupare în relaţia cu Parlamentul a fost introducerea votului uninominal. El susţinea că prin votul pe listă pot intra în Parlament tot felul de profitori, care pot face alianţe transpartinice pentru susţinerea unor interese de grup. Preşedintele susţinea că, dând posibilitatea cetăţenilor să-i monitorizeze pe cei pe care îi aleg, parlamentarii vor începe să fie mai responsabili pentru că vor da socoteală pentru activitatea în Legislativ.

Băsescu declanşase la începutul anului 2007, în Parlament, procedura privind organizarea unui referendum pentru uninominal, invocând faptul că, deşi sunt iniţiative legislative în acest sens depuse, niciuna nu s-a concretizat. Referendumul urma să aibă loc odată cu europarlamentarele. Partidele s-au repezit să scoată de la naftalină proiectele depuse sau să iniţieze unele noi. Guvernul a făcut şi el propriul proiect, în tandem cu Asociaţia Pro Democraţia. Băsescu dorea introducerea unui tip de uninominal în care parlamentarii să fie aleşi ca primarii, fapt despre care specialiştii spuneau că avantajează partidele mari şi nu asigură reprezentarea suficientă a tuturor opţiunilor electorale. Guvernul susţinea o variantă mixtă, într-un singur tur, care presupunea un algoritm complex de redistribuire a unor voturi. Au existat voci care spuneau că se asigură, astfel, o bună reprezentare a cât mai multor opţiuni, dar lasă posibilitatea ca anumiţi candidaţi să piardă în faţa celor care au luat un număr mai mic de voturi. Guvernul a fost acuzat de Băsescu că încearcă să introducă o farsă în modul de alegere a parlamentarilor. Cristian Pârvulescu, preşedinte al Asociaţiei Pro Democraţia, a fost criticat dur de preşedinte pentru varianta de lege a uninominalului pe care a susţinut-o.

În cele din urmă, referendumul a avut loc odată cu europarlamentarele, în 2007, în toamnă, prezenţa la vot fiind extrem de scăzută. Cei care s-au prezentat au votat covârşitor în favoarea tipului de uninominal propus de Băsescu, dar din cauza prezenţei, referendumul nu a putut fi validat. Astfel, s-a recurs până la urmă la varianta Guvernului, amendată în urma unei sesizări la Curtea Constituţională depusă de şeful statului. Băsescu declara că a luat prezenţa la referendum ca un eşec personal, menţionând însă că, oricum, un pas înainte în reformarea clasei politice a fost făcut prin introducerea variantei susţinute de Guvern.

Un alt subiect susţinut, de-a lungul mandatului, de către preşedinte a fost necesitatea modicării Constituţiei. "Nu-i posibil să lăsăm Constituţia nemodernizată şi pe parlamentari iresponsabili", spunea şeful statului. El susţinea că parlamentarii sunt cei care nu doresc modernizarea Constituţiei. Preşedintele a înfiinţat o Comisie prezidenţială de analiză a regimului constituţional, care a emis un document în care prezenta deficienţele sistemului existent şi prezenta avantajele şi dezavantajele diferitelor modele posibile. După prezentarea documentului, Băsescu spunea că ar fi necesară o dezbatere în urma căreia poporului să poată alege ce tip de republică doreşte. Preşedintele a fost acuzat că vrea, de fapt, creşterea prerogativelor şefului statului, în perspectiva unui nou mandat.

La formarea Guvernului PSD-PDL, Băsescu şi-a exprimat mulţumirea pentru faptul că în sfârşit există un Executiv cu susţinere masivă în Parlament, fapt care, potrivit preşedintelui, ar putea însemna că există şansa revizuirii rapide a Constituţiei. Pe de altă parte, în ciuda acestei majorităţi, s-a constatat că Guvernul preferă mai degrabă să-şi treacă legile importante prin asumarea răspunderii decât să le trimită în procedură normală de legiferare. Un exemplu a fost legea privind reforma în Educaţie, elaborată pe baza unui raport întocmit de o Comisie prezidenţială şi pe pactul rezultat din acest document. Ministrul PSD al Educaţiei a fost acuzat de preşedinte că încearcă să întârzie intrarea în vigoare a modificărilor şi că vrea să facă anumite compromisuri cu profesorii, în an electoral. În cele din urmă, dată fiind situaţia incertă din Parlament şi prezenţa masivă în dezbaterea publică, în 2009, a dezbaterilor legate de criza economică, modificarea Constituţiei nu a mai fost un subiect de prim plan.

Preşedintele a criticat, în martie 2009, în faţa Parlamentului, faptul că Guvernul din perioada 2004 - 2008 a "risipit", înaintea campaniei electorale, trei miliarde de euro din Fondul Naţional de Dezvoltare, adăugând că cetăţenii români plătesc, în prezent, efectele unei "proaste guvernări". Ulterior, el declara că este surprinzător că Parlamentul anchetează, în utimul timp, multe cazuri, cum ar fi cele ale miniştrilor Ridzi şi Udrea, dar nu şi risipirea, la finalul guvernării Tăriceanu, a 3,2 miliarde de euro din Fondul Naţional de Dezvoltare, sumă rezultată din privatizarea BCR. Cu toate acestea, la fel ca şi în multe alte cazuri, subiectul legat de modul de gestionare a Fondului nu a fost lămurit, lăsându-se în urmă o serie de acuzaţii formulate de preşedinte şi câteva răspunsuri, de natură politică, ale liberalilor vizaţi.

Un alt atac al preşedintelui la adresa Parlamentului a fost în vara anului 2009, după demisia de la Ministerul Tineretului şi Sportului, a democrat-liberalei Monica Iacob Ridzi, apropiată a şefului statului şi a fiicei acestuia, Elena Băsescu. Ridzi fusese anchetată de o Comisie parlamentară condusă de Alina Gorghiu (PNL), care ceruse revocarea acesteia din funcţie şi cercetarea pentru delapidare şi abuz în serviciu, o anchetă a ANAF, şi sesizarea Consiliului Concurenţei şi a Curţii de Conturi în cazul contractelor cu Artisan şi Mark, pentru organizarea evenimentelor din 2 mai, "Ziua Tineretului". Cu ocazia depunerii jurământului de învestitură de către noul ministru, Sorina Plăcintă, Băsescu a acuzat existenţa unor relaţii oneroase nocive între politicieni şi anumite trusturi de presă.

De asemenea, preşedintele acuza faptul că membrii comisiei parlamentare de anchetă au dat "sentinţe" în raportul final, apreciind că această practică reprezintă "o întoarcere la perioada Ana Pauker". Băsescu a spus că a susţinut întodeauna faptul că Parlamentul trebuie să controleze Executivul. "Dar a da sentinţe, a pune încadrări în Codul Penal, este un abuz al oricărei comisii parlamentare. Când am văzut sentinţele care erau puse, citite de o şefă de comisie, nu de un judecător, am avut senzaţia că s-a întors vremea Anei Pauker", completa Băsescu. Şeful statului a adăugat că a văzut, cu acea ocazie, "un act de tip Ana Pauker", susţinut exact de trusturile de presă care au declarat că vor difuza gratuit spoturi electorale în campania pentru europarlamentare.

El a acuzat de laşitate comisia parlamentară în cazul Ridzi pentru faptul că a oprit ancheta exact în momentul în care se ajunsese la firmele care aveau legături cu respectivele televiziuni. Băsescu a adăugat că nu are prerogative pentru a cere Parlamentului continuarea anchetei, menţionând că speră ca acest lucru să îl facă Parchetul. Cazul Ridzi trebuie "despuiat" şi prezentat publicului în toate aspectele sale, astfel încât românii să cunoască modul în care a fost făcută această "înţelegere murdară între presă şi polticieni", spunea Băsescu. Bineînţeles, cazul nu a mai fost despuiat şi nici prezentat publicului, rămânând încă unul din misterele perioadei Băsescu.

Preşedintele şi-a prezentat, într-un discurs lung la Parlament, în toamna anului 2009, bilanţul mandatului şi priorităţile pentru viitorul României, printre care a menţionat modificarea Constituţiei. La câteva săptămâni, după o serie de tatonări şi declaraţii echivoce, preşedintele a anunţat că vrea să candideze pentru un nou mandat şi că doreşte să organizeze un nou referendum. Tema acestuia: reducerea numărului de parlamentari şi renunţarea la bicameralism. El a reluat criticile la adresa Parlamentului, susţinând că este ineficient, că cele două Camere au atribuţiuni similare, ceea ce nu este justificat. Băsescu a spus chiar că prin reducerea numărului de parlamentari se va reduce corupţia: mai puţini parlametari vor fura mai puţin.

Referendumul a avut loc, de această dată concomitent cu primul tur al prezidenţialelor, şi a fost validat prin prezenţă. Alegătorii s-au pronunţat pentru reducerea numărului de parlamentari la maxim 300 şi pentru renunţarea la bicameralism. Băsescu s-a declarat extrem de mulţumit şi a spus că Parlamentul trebuie să treacă urgent la punerea în practică a voinţei poporului.

(Material de Cristian Fierbinţeanu, fierbinteanu@mediafax.ro)

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici