Financial Times: "Rusia post-Putin ar putea arăta ca Serbia după Milošević"

Preşedintele ucrainean susţine că Putin ar putea avea soarta lui Iulius Caesar, denunţat ca dictator şi înjunghiat până la moarte la Idele lui martie de membrii Senatului roman.

Cu toate acestea, Zelenskii nu a citat nicio dovadă în sprijinul predicţiei sale, iar scopul său principal în realizarea acesteia a fost aparent să stimuleze efortul de război al Ucrainei, semănând mai multe seminţe de suspiciune în solul paranoic al politicii de putere a Kremlinului.

Întrebarea cine l-ar putea înlocui în cele din urmă pe Putin şi politicile pe care le-ar putea urma un nou regim este totuşi una la care guvernele occidentale şi specialiştii din Rusia se gândesc.

Putin a confirmat că alegerile prezidenţiale din Rusia vor avea loc anul viitor, iar realegerea sa este ca şi asigurară.

Un alt mandat de şase ani i-ar prelungi domnia la 30 de ani, mai mult decât domnia dintre anii 1924-1953 a lui Iosif Stalin.

Totuşi, Putin a împlinit 70 de ani în octombrie 2022. 

Cu cât stă mai mult în funcţie, cu atât problema succesiunii este mai mare.

Pentru a înţelege cum ar putea arăta o Rusia post-Putin, trebuie luată în considerare Serbia după regimul lui Slobodan Milošević.

El a căzut de la putere în 2000, după ce a provocat războaie în fosta Iugoslavie cu republicile separatiste ca Slovenia, Croaţia, Kosovo, Bosnia şi Herţegovina,  aşa cum a făcut Rusia în fostele republici sovietice precum Moldova, Georgia şi Ucraina sau când a reprimat orice formă de rezistenţă pro-occidentală în Belarus şi Kazahstan.

Nemulţumirile sociale i-au provocat căderea lui Milošević: prăbuşirea unui stat multinaţional în care o naţionalitate – sârbii din Iugoslavia şi ruşii din URSS – au menţinut supremaţia ; statutul minorităţilor etnice sârbe şi ruse în noile state independente; şi hotărârea de a controla un teritoriu în special – Kosovo în cazul Serbiei şi Crimeea pentru Rusia – care întruchipa identitatea naţională şi mândria istorică, scrie Financial Times. 

Economia Serbiei a suferit mult din cauza sancţiunilor internaţionale şi a distrugerilor provocate de război.

După căderea lui Slobodan Milošević în 2000, Serbia a început un proces de reforme economice şi democratice, care au dus la o creştere a nivelului de trai şi a integrării europene.

Serbia doreşte să adere la Uniunea Europeană şi a depus cererea de aderare în 2009.

Negocierile de aderare au început în 2014 şi sunt în curs de desfăşurare.

Unul dintre principalele obstacole în calea aderării este problema statutului Kosovo, pe care Serbia îl consideră încă parte a teritoriului său suveran, dar care este recunoscut ca stat independent de majoritatea statelor membre ale UE.

Serbia nu doreşte să adere la NATO şi are o politică de neutralitate militară, fiind bombardată de NATO în 1999, în timpul conflictului din Kosovo, ceea ce a provocat resentimente şi opoziţie faţă de alianţa militară occidentală.

Dar cooperează cu NATO în cadrul Parteneriatului pentru Pace şi participă la misiuni de menţinere a păcii sub egida ONU sau a UE.