De ce nu a fost eliberat din închisoare Sorin Ovidiu Vîntu. Motivarea instanţei

Sorin Ovidiu Vîntu nu a fost disciplinat în detenţie, a avut un comportament oscilant şi a fost sancţionat pentru că a folosit un telefon în penitenciar, iar de la ultima cerere de eliberare nu s-a evidenţiat cu nimic şi nu a dat dovezi de îndreptare, potrivit Judecătoriei Sectorului 4.

Instanţa arată, în motivarea deciziei, că Sorin Ovidiu Vîntu a executat două treimi din pedeapsă, însă acest lucru nu îi conferă un drept, eliberarea condiţionată fiind o măsură de excepţie care trebuie justificată temeinic de comportamentul condamnatului, "de natură a crea instanţei convingerea că executarea restului de pedeapsă în stare de libertate ar conduce la atingerea scopului educativ şi preventiv al pedepsei".

Judecătorul mai notează că "timpul executat din pedeapsă nu este suficient pentru îndreptarea" lui Vîntu.

Instanţa menţionează, conform aceluiaşi document, că Vîntu a fost sancţionat disciplinar în decembrie 2012, fiindu-i aplicată sancţiunea disciplinară constând în suspendarea dreptului de a primi şi de a cumpăra bunuri, cu excepţia celor necesare pentru igiena individuală, pe o perioadă de o lună, pentru deţinerea şi utilizarea unui telefon mobil în penitenciar, comunicând cu exteriorul în alte condiţii decât cele stabilite de regulamentul în vigoare.

Tot în motivare, magistraţii precizează că Vîntu, aflat la a doua cerere de eliberare condiţionată, nu a dat dovezi de îndreptare de la respingerea primei solicitări. "Instanţa constată că de la momentul respingerii primei cereri şi până în prezent nu au intervenit schimbări semnificative în ceea ce priveşte situaţia petentului iar acesta nu a depus eforturi în vederea reintegrării sociale. Se observă de asemenea că în această perioadă petentul nu s-a evidenţiat cu nimic, nu a dat dovezi de îndreptare, nu a fost recompensat şi nu a participat la programe educative", se arată în motivare.

Totodată, instanţa precizează că, aşa cum rezultă din caracterizarea care însoţeşte procesul-verbal al comisiei de propuneri din cadrul Penitenciarului Bucureşti-Jilava, comportamentului petentului a fost unul oscilant. Se menţionează, de asemenea, că Vîntu, printre altele, a scris o lucrare ştiinţifică şi a jucat şah.

"Petentul nu a fost selecţionat să desfăşoare activităţi productive din motive medicale, fiind declarat inapt pentru muncă. În perioada august-noiembrie 2012, a redactat o lucrare ştiinţifică pentru care a primit 131 de credite şi pentru care i s-au considerat 32 de zile ca executate, în condiţiile art.76 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Petentul a participat la activităţile de educaţie şi asistenţă psihosocială organizate la nivelul secţiei de deţinere (dezbateri, activităţi de educaţie pe platforma de eLearning, program de adaptare pentru viaţa instituţionalizată, şah). Acesta a fost recompensat o singură dată, la data de 22.11.2012, cu suplimentarea dreptului la vizită pentru implicarea în dezbateri cu caracter informativ şi instructiv pentru ceilalţi deţinuţi", se consemnează în motivare.

Instanţa subliniază, de asemenea, că simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate conduce în mod automat la liberare condiţionată, instituţie juridică care de altfel ar trebui să garanteze cel puţin teoretic că petentul condamnat odată pus în libertate nu îşi va mai continua comportamentul infracţional. "Acesta (Vîntu - n.r.) nu a dovedit prin atitudinea avută că scopul educativ şi preventiv al pedepsei a fost atins în ceea ce îl priveşte. Nu în ultimul rând, nu trebuie omis faptul că petentul este cercetat şi în alte cauze penale şi este condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru infracţiunea de favorizarea infractorului într-un alt dosar (cauză aflată în căile de atac prevăzute de lege), pedeapsa pe care o execută în prezent fiind contopită cu această pedeapsă privativă de libertate", se mai arată în documentul citat.

În aceste condiţii, conchide instanţa, este nevoie de executarea în continuare a pedepsei, în vederea atingerii scopului educativ şi preventiv.

Tot în motivare se precizează că, începând cu 8 aprilie, Sorin Ovidiu Vîntu va putea formula o nouă cerere de eliberare condiţionată.

Cererea de eliberare condiţionată formulată de Sorin Ovidiu Vîntu, aflat în detenţie după ce a fost condamnat la un an de închisoare în dosarul şantajării lui Sebastian Ghiță, a fost respinsă de Judecătoria Sectorului 4 la 6 martie.

Decizia, care nu este definitivă, a fost atacată cu recurs la Tribunalul Bucureşti.

Prima cerere de eliberare condiţionată formulată de Vîntu a fost respinsă în 20 decembrie 2012 de Judecătoria Sectorului 4, iar în 25 ianuarie, la recurs, de Tribunalul Bucureşti.

Procurorul aflat atunci la judecarea cauzei a susţinut că Vîntu a purtat din penitenciar peste 3.300 de discuţii telefonice şi că nu a respectat anumite norme ale închisorii.

În replică, Vîntu a spus atunci că, în accepţiunea procurorului, şi când a vorbit de pe telefonul fix, ar fi vorbit de pe telefonul mobil, precizând că în realitate, în mod logic şi fizic, nu putea purta atâtea discuţii într-un timp atât de scurt.

La începutul lunii decembrie 2012, Comisia de la Penitenciarul Jilava i-a scăzut lui Sorin Ovidiu Vîntu aproape 33 de zile din condamnarea pe care a primit-o pentru şantajarea lui Sebastian Ghiţă şi a constatat că acesta poate cere unei instanţe eliberarea condiţionată. Comisia a luat în considerare pentru această decizie şi faptul că Vîntu a publicat o carte cu conţinut ştiinţific printr-o editură agreată de Colegiul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior, declarau pentru MEDIAFAX surse judiciare.

În 21 iunie 2012, Curtea de Apel Bucureşti l-a condamnat pe Sorin Ovidiu Vîntu la un an de închisoare cu executare în dosarul în care a fost acuzat că l-a şantajat pe Sebastian Ghiţă. În acelaşi dosar, Ilie Cezar a fost condamnat la cinci luni de închisoare cu executare pentru aceeaşi infracţiune, decizia instanţei fiind definitivă.

Potrivit procurorilor, în perioada martie - aprilie 2011, Sorin Ovidiu Vîntu şi Ion Ilie Cezar l-au constrâns, prin ameninţare, pe Sebastian Ghiţă să le remită suma de 150.000 de euro ori să accepte denunţarea unui contract cu scopul obţinerii injuste, în folosul lor, de beneficii materiale cu consecinţa prejudicierii părţii vătămate. Concret, constrângerea a fost realizată de către Sorin Ovidiu Vîntu şi Ion Ilie Cezar prin ameninţarea cu uciderea lui Sebastian Ghiţă, a familiei sale, respectiv compromiterea imaginii publice.