Ţin minte un poem extraordinar al lui Ion Mircea, pe care nu pot să nu-l reproduc: „Când scriu,/ sub hârtia pe care scriu,/ un alt om, culcat cu faţa în sus/ ca sub o matriţă de sticlă,/ scrie acelaşi text, de la dreapta la stânga.// eu închei, aştern punctul/ la finele manuscrisului. celălalt om,/ de sub hârtie, departe de a incheia,/ continuă să scrie febril/ în elină, în hindi, în ebraica pătrată…”
În 2018, discretul poet Ion Mircea a tipărit două excelente volume de poeme. Întâi a fost cel de faţă, de la Editura Junimea, grupaj masiv de poeme inedite, grupate în trei secţiuni cu titluri cât se poate de poetice: „Dacă am vedea cu sângele, invizibilul ar fi lucrul cel mai colorat din univers”; „Tăcerea vorbeşte; cel care tace spune în felul acesta că tace”; „Femeia mea e jumătate ploaie şi jumătate femeie care plânge în ploaie” (Fireşte, mai există un calup substanţial de „Repere biobibliografice”). Apoi a apărut antologia de autor „Saga păpădiilor”, proiect editorial dedicat Centenarului Marii Uniri şi semicentenarului revistei Echinox, apărut sub egida Muzeului Naţional al Literaturii Române din Bucuresti. O antologie de autor, alcătuită din patru secţiuni: I – recapitulează cartea de debut, „Istm” (1971), şi consemnează prima reeditare integrală a ei după 47 de ani; II – cuprinde o selecţie din ulterioarele culegeri, de la „Tobele fragede” (1978) la „Terra ballerina” (2012); III – secţiune rezervată volumului „Materia care ne desparte”, apărut la Editura Junimea din Iasi; IV – „Referinţe biobibliografice”.
Revenind la volumul apărut la Junimea, pe coperta a patra există un text explicativ al criticului şi profesorului Mircea Martin, o excelentă introducere în poezia lui Ion Mircea: „Cuvântul <
Încă n-am învăţat poemele celui mai recent volum, în care sunt imagini superbe. De pildă: „iubita-mi doarme pură ca un nor/ şi nori din visul ei ne umplu iar etajul”.
Ion Mircea – „Materia care ne desparte (poeme inedite)”. Editura Junimea, colecţia Cantos. 240 pag.