Pe măsură ce datoria Statelor Unite atinge cote istorice, presiunile politice asupra Rezervei Federale cresc, punând sub semnul întrebării independența băncii centrale. Investitorii se tem de „dominarea fiscală”, unde politica monetară va ajunge să fie subordonată nevoii guvernului de a se finanța ieftin, în detrimentul luptei cu inflația.
Bugetul adoptat recent de Congresul controlat de republicani adaugă sume uriașe poverii fiscale americane, în timp ce președintele Donald Trump cere reducerea agresivă a dobânzilor. „Motivul pentru care administrația Trump și politicienii, în general, vor să vadă rate mai mici este că acest lucru e necesar pentru a putea susține nivelurile actuale de datorie”, a explicat Nate Thooft, director de investiții la Manulife Investment Management, citat de Reuters.
În prezent, datoria publică depășește 120% din PIB, peste nivelul de după al doilea război mondial. Situația amintește de perioada de atunci, când Fed a fost forțată să țină dobânzile scăzute pentru a finanța efortul de război. Inflația care a urmat a dus la Acordul Trezorerie-Fed din 1951, rupând lanțul prin care guvernul dicta politica monetară și restabilind rolul Fed de gardian al stabilității prețurilor.
Piețele dau deja semnale de îngrijorare: randamentele obligațiunilor pe termen lung sunt ridicate, iar dolarul s-a depreciat cu aproximativ 10% în acest an.
Trump a afirmat recent că rata-cheie a Fed ar trebui să fie cu trei puncte procentuale mai mică decât nivelul actual de 4,25% – 4,50%, susținând că guvernul ar economisi în acest fel 1.000 de miliarde de dolari anual. Însă șeful Fed, Jerome Powell, a subliniat că banca centrală „nu ia în considerare gestionarea datoriei guvernamentale” atunci când stabilește politica monetară.
„Fed nu poate controla inflația și, în același timp, să mențină plățile dobânzilor pe datorie la un nivel scăzut. Aceste două obiective sunt în conflict”, avertizează analiștii economici americani.
Deși administrația Trump insistă că respectă independența Fed, presiunile pentru reducerea dobânzilor pun banca centrală într-o poziție delicată. În septembrie, Fed este așteptată să scadă costurile de împrumut, dar investitorii rămân sceptici. În joc nu este doar politica monetară, ci credibilitatea însăși a instituției responsabile de stabilitatea financiară a Statelor Unite.
Istoria oferă avertismente dure: Germania anilor ’20, Argentina în anii ’80-2000 și Turcia recent au arătat cum presiunile politice asupra băncilor centrale au dus la hiperinflație și crize valutare. În SUA, temerile cresc că independența Fed ar putea fi subminată pe termen lung, mai ales că datoria continuă să crească în pofida anilor de expansiune economică.