Tatuajul nu înseamnă doar un desen care rămâne pe piele, ci și substanțe chimice care ajung să interacționeze cu organismul. Odată injectată în derm, cerneala nu rămâne pe loc, iar sistemul imunitar o tratează ca pe un corp străin.
Potrivit studiilor publicate de Science Alert, pigmenții din cerneala de tatuaj sunt preluați de celulele imunitare, care încearcă să îi elimine. Însă, pentru că particulele sunt prea mari, ele rămân blocate în țesuturi. „Organismul recunoaște particulele de pigment ca material străin, dar nu le poate elimina complet”, explică cercetătorii, acesta fiind motivul pentru care tatuajele devin permanente.
Problema este că cerneala nu rămâne doar în piele. Studiile citate indică faptul că „particulele de pigment pot migra prin sistemul limfatic. Ele se pot acumula în ganglionii limfatici”, structuri esențiale pentru coordonarea răspunsului imunitar. Încă nu sunt pe deplin cunoscute efectele pe termen lung ale acestei acumulări.
Cerneala de tatuaj este un amestec chimic complex. Mulți pigmenți folosiți astăzi au fost creați inițial pentru vopsele industriale, materiale plastice sau toner de imprimantă, nu pentru utilizare în corpul uman. Mai mult, unele cerneluri conțin „urme de metale grele. Printre acestea, sunt nichelul, cromul, cobaltul sau plumbul”, cunoscute pentru potențialul lor toxic și alergenic.
Anumite culori ridică probleme mai frecvent decât altele. Conform cercetărilor, „cernelurile roșii, galbene și portocalii sunt mai des asociate cu reacții alergice și inflamații cronice”.
Reacțiile pot să apară după luni sau chiar ani de la realizarea tatuajului. Acestea pot include mâncărimi persistente, umflături sau granuloame – noduli inflamatori formați atunci când sistemul imunitar nu poate elimina complet un material străin.
De asemenea, pigmenții din tatuaje pot influența și răspunsul imunitar la vaccinuri. Cercetătorii au observat că „prezența cernelii de tatuaj a fost asociată cu un răspuns imun redus la vaccinul COVID-19”. Acest lucru nu înseamnă că vaccinurile devin nesigure, ci că pigmenții pot „interfera cu semnalizarea imună”, mecanismul prin care celulele imunitare comunică între ele.
În privința cancerului de piele, nu există dovezi epidemiologice solide care să lege direct tatuajele de apariția bolii la oameni. Totuși, experimentele de laborator arată că „anumiți pigmenți se pot degrada în timp sau sub acțiunea razelor UV ori a laserului”. Astfel, „formează substanțe toxice sau chiar cancerigene”. Riscurile sunt dificil de evaluat pe termen scurt deoarece multe tipuri de cancer se dezvoltă pe parcursul a zeci de ani, spun specialiștii.
La acestea se adaugă și riscurile de infecție. Ca orice procedură care perforează pielea, tatuarea poate duce, în condiții de igienă precară, la infecții bacteriene sau virale, inclusiv Staphylococcus aureus sau hepatite.
Deși Uniunea Europeană a înăsprit legislația, la nivel mondial reglementarea rămâne inegală. În lipsa unor reguli uniforme, cernelurile de tatuaj ajung pe piață cu un nivel de control mai scăzut decât cel aplicat produselor cosmetice sau medicale.
Pentru majoritatea oamenilor, tatuajele nu provoacă probleme grave de sănătate. Însă cercetătorii avertizează că ele reprezintă „o expunere chimică pe viață”. Iar expunerea cumulativă la aceste substanțe, ale căror efecte pe termen lung sunt încă studiate, crește pe măsură ce tatuajele devin mai mari, mai numeroase și mai colorate.