Cea mai scumpă, cea mai rapidă, cea mai mare – dronele care au redefinit războiul

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Citim și auzim zilnic despre drone și aparatură militară, ne-am familiarizat cu denumirile, însă foarte puțini știu și înțeleg cât de diferite sunt aceste aparate și cât de repede evoluează tehnologia din spatele lor. Care sunt cele mai cunoscute.

Cea mai rapidă dronă militară

Este Lockheed Martin SR-72. I se mai spune și „Son of Blackbird” (Fiul Mierlei) sau „Darkstar”. Dezvoltat de divizia Skunk Works a companiei Lockheed Martin pentru Forțele Aeriene ale SUA. Spre deosebire de avioanele moderne, care mizează pe invibilitatea pe radar, SR-72 „Son of Blackbird” se bazează pe viteză pură. Este urmașul lui SR-71, „Blackbird”, retras din activitate la sfârșitul anilor ’90.

SR-72 este atât de rapid, încât sistemele de apărare antiaeriană inamice pur și simplu n-au timp să reacționeze.

Spre deosebire de Blackbird (care era strict un avion de recunoaștere), Son of Blackbird este capabil și de spionaj, și de atac rapid cu arme hipersonice.

Matt Damon spune că „Odiseea” lui Christopher Nolan a fost cea mai mare provocare din cariera sa

Nicușor Dan anunță ce progrese a făcut România în ceea ce privește dronele care pătrund în țară

Atinge 7.400 km/h, ceea ce-l face de două ori mai rapid decât „Blackbird”. Utilizează un sistem hibrid de propulsie numit Turbine-Base Combined Cycle, adică are un motor clasic cu turbină și un motor scramjet.

Cea mai rapidă dronă operațională

Lockheed D-21 era cea mai avansată dronă de recunoaștere hipersonică din istorie. A fost proiectată în anii ’60 de Skunk Works, cea mai cunoscută divizie a Lockheed. Drona D-21 are o lungime de 12,96 metri, o anvergură a aripii de 5,82 metri, o înălțime de 2,14 metri și o greutate maximă la decolare de 5 tone.

Este realizată dintr-un aliaj din titan și materiale absorbante radar.

Atinge o viteză de 3.600 km/h, operează la 24.000 – 29.000 de metri altitudine și are o rază maximă de acțiune de 5.550 km.

Are un motor ramjet Marquardt RJ43-MA-20. Dar acest tip de motoare nu poate porni de pe loc și de aceea drona trebuie lansată în aer la viteză mare. Este complet autonomă, bazată pe un sistem de navigație inerțială pre-programat, adică funcționează fără telecomandă.

D-21 nu a fost proiectată să aterizeze, ea zbura pe ruta stabilită, fotografia obiectivele inamice cu o cameră de înaltă rezoluție, iar, la finalul traseului, ejecta containerul cu filmele foto în ocean (containerul era prins în aer de avioane speciale). După ejectare, se autodistrugea.

Cea mai ieftină dronă militară ucraineană

Este FPV (First Person View) clasică de atac. Costă aproximativ 350 – 400 de dolari. Folosește componente electronice accesibile și cadre simple din fibră de carbon sau textolit pentru a transporta încărcături explozive.

Ucraina mizează pe o rețe auriașă de producători privați, integrați prin inițiativa guvernamentală Brave 1 și asociații de voluntari.

Cea mai scumpă dronă

RQ-4 Global Hawk costă peste 130 de milioane de dolari și poate zbura autonom peste 30 de ore.

Este operată în principal de Forțele Aeriene ale SUA și de NATO.

Nu transportă arme, funcționează ca un satelit de joasă altitudine, capabil să supravegheze suprafețe uriașe de teren în timp real, indiferent de condițiile meteo.

Este o prezență constantă în regiunea Mării Negre și în apropierea frontierelor României, unde monitorizează mișcările de trupe din teatrul de război din Ucraina.

Costă 130 – 220 de milioane de dolari pe unitate, în funcție de versiunea de senzori instalați.

Interesant de specificat, costul programului de dezvoltare a Hawk a fost de 360 de milioane de dolari.

Costul per oră de zbor este estimat la 18.500 de dolari pe oră.

Cea mai mare dronă

MQ-4C Triton are o anvergură de aproape 40 de metri, comparabilă cu cea a unui avion de linie.

Este proiectată exclusiv pentru supravegherea maritimă pe aripi largi, vânătoare de submarine și misiuni de căutare-salvare. Are capacitatea de a scana electronic la 360 de grade. Poate identifica și urmări orice tip de navă – de la portavioane la bărci mici de pescuit, pe o suprafață de mii de kilometri.

Are protecție la trăsnete.

E un adevărat monstru.

Cea mai mică dronă

Black Hornet încape în palmă și este folosită d einfanterie pentru recunoaștere. Clasificată drept o nanodronă, are dimensiunile unei vrăbii, este concepută special pentru a fi purtată de soldați în buzunar sau pe vestă.

Le oferă cameră video de spionaj, capabilă să vadă după colțuri sau peste obstacole.

Cea mai cunoscută dronă-kamikaze

Shahed 136 este o dronă sinucigașă, cunoscută în serviciul militar rus drept Geran-2. A fost proiectată în Iran de HESA (Iran Aircraft Manufacturing Industrial Company).

Această dronă a redefinit din temelii doctrina războiului modern pentru că a aplicat tactica de „saturare low-cost”, adică a obligat sistemele defensive occidentale scumpe să consume rachete de milioane de dolari pentru a intercepta ținte extrem de iefitne.

Prețul de achiziție este între 20.000 și 50.000 de dolari, în funcție de senzori.

Problema cu această dronă este asimetria economică: un singur interceptor pentru sistemele Patriot costă 1 – 4 milioane de dolari – un dezechilibru financiar uriaș pentru forțele care se apără.

Misiunea ei cea mai importantă – să lovească obiectivele strategice fixe din adâncul spatelui frontului (infrastructură energetică, depozite, baze militare).

I se mai spune „Cositoarea cerului”: emite un sunet extrem de puternic și deranjant în zbor, asemănător cu cel al unei drujbe.