Investiția în Șantierul Naval Tulcea a fost aprobată în septembrie 1974. Unitatea de producție urma să fie finalizată în 1980, iar forța de muncă specializată trebuia asigurată, în parte, prin transferuri de la șantierele navale din Galați și Brăila.
Documentele de arhivă arată însă că, în martie 1978, șantierul se confrunta cu lipsuri elementare. Deși aici urmau să fie construite nave maritime pentru flota de pescuit oceanic, muncitorii nu aveau suficiente ciocane, rașchete, role de vopsit și vopseluri. Instalația electrică nu putea susține unele echipamente puternice, existând riscul producerii unor incendii, iar vestiarele și grupurile sanitare erau insuficiente.
„Lipsa vestiarelor, a grupurilor sanitare (spălătoare, WC-uri etc. ) făcea, de asemenea, parte din trista realitate”, arată CNSAS.
O altă notă informativă, din octombrie 1978, semnala probleme de disciplină și organizare a muncii. Potrivit documentului, unii muncitori consumau alcool și practicau jocuri de noroc în timpul programului, în timp ce maiștrii nu interveniseră pentru a opri aceste comportamente. Nota menționa și folosirea unor angajați pentru rezolvarea unor probleme personale ale șefilor.
Problemele se reflectau și în ceea ce privește practica desfășurată de elevi pe Șantierul naval Tulcea.
Într-o notă din 15 februarie 1979, un informator al Securității descria condițiile în care elevii făceau practică în șantier.
„Un alt exemplu este că în ziua de 14-02-1979 începând cu orele 9:00 în imediata apropiere a atelierului s-au ars niște țevi a cărui (sic!) fum în afară că a împiedicat vizibilitatea în lucrările de aşchiere și inhalarea gazelor respective de către elevi”, se arată într-o notă publicată de CNSAS.
La sfârșitul anului 1979, șeful Inspectoratului Județean de Securitate Tulcea a informat conducerea politică a județului despre alte nereguli, între care depozitarea defectuoasă a materialelor și lipsa pazei la fabrica de oxigen. Documentele semnalau riscuri de accidente și posibilitatea blocării liniei ferate folosite pentru aprovizionarea șantierului.
Nici lansarea la apă a navei „Putna”, în martie 1980, nu s-ar fi desfășurat fără probleme. Potrivit unei note informative, lipsa de implicare a beneficiarului, Întreprinderea de Pescuit Oceanic, a creat situații în care nava sau instalațiile portuare implicate în operațiune au fost în pericol de a fi avariate.
Documentele citate provin din fondul arhivistic al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității și descriu disfuncționalitățile unei investiții prezentate drept parte a dezvoltării industriale a României socialiste.