În 2001, la inițiativa Consiliului Europei și a Uniunii Europene, ziua de 26 septembrie a devenit sărbătoare limbilor europene. 26 septembrie este Ziua Europeană a Limbilor, o sărbătoare anuală menită să încurajeze învățarea limbilor străine din Europa.
Colocvial, oamenii îi spun „Ziua Limbilor Europene”.
Importanța zilei stă în aceea că fiecare limbă din spațiul european este celebrată pentru unicitatea și istoria ei, iar, cum niciodată nu e prea târziu să înveți o limbă străină, această zi poate fi semnul să începi.
Sunt cunoscute beneficiile învățării limbilor străine, așa că să-ți faci timp două ore pe săptămână pentru așa ceva e un lucru bun pentru tine și pentru creierul tău.
În special profesorii de limbi străine sunt încurajați să celebreze această zi prin inițiative de toate felurile, ce consolidează în mintea copiilor importanța vitală a cunoașterii a măcar unei limbi străine.
În toată Europa, această zi este celebrată prin evenimente organizate – conferințe, activități în aer liber, cursuri gratuite de limbi străine, la care toată lumea poate să participe.
Limbile europene au cel mai mare schimb și împrumuturi de cuvinte între ele.
Apropo de asta, majoritatea limbilor europene actuale (româna, franceza, engleza, greaca, rusa, etc…) provin dintr-o rădăcină comună – limba proto-indo-europeană, vorbită acum 5.000 – 6.000 de ani undeva între Marea Neagră și Marea Caspică.
În Europa există 225 de limbi indigene, reprezentând aproape 3% din totalul mondial.
Pe continentul european există trei trunchiuri lingvistice principale: germanic ( care vine din gotica veche din care se trag germana, engleza, olandeza, suedeza, daneza, norvegiana, islandeza), slav (din slava veche vin rusa, ucraineana, bulgara, poloneza, sârba, ceha) și romanic (din latină vin româna, franceza, spaniola, portugheza, catalana).
Pe lângă aceste mari trunchiuri lingvistice, mai există sub-trunchiurile celtice (care au dat irlandeza, galeza, bretona) și baltice (care au dat letona, lituaniana).
Greaca are o istorie continuă de 3.000 de ani și propriul său alfabet de 2.700 de ani.
Albaneza și armeneasca sunt limbi de sine stătătoare. Maghiara, finlandeza și estoniana fac parte dintr-o familie separată, uralică. Acestea nu au legătură cu limbile indo-europene.
Cea mai veche limbă de pe continent este, după unii specialiști, basca, limbă vorbită în spațiul dintre Spania și Franța, în apropiere de Atlantic.
Alfabetul latin s-a extins odată cu Imperiul Roman și este cel mai folosit azi. Alfabetul chirilic a părut în sec. al IX-lea, creat de discipolii lui Chiril și Metodiu cu scopul de a traduce textele biblice în slavona veche.