INTERVIU: Ion Cristoiu: În ultimii 20 de ani a scăzut drastic valoarea jurnalistului ca profesionist - Mediafax

INTERVIU: Ion Cristoiu: În ultimii 20 de ani a scăzut drastic valoarea jurnalistului ca profesionist

Jurnalistul Ion Cristoiu vorbeşte, într-un interviu acordat MEDIAFAX, despre presa românească actuală şi traseul ei în ultimii 20 de ani, precizând că, în mod comparativ, între 1989 şi 2009, a scăzut drastic valoarea jurnalistului ca profesionist.

356 afişări
Imaginea articolului INTERVIU: Ion Cristoiu: În ultimii 20 de ani a scăzut drastic valoarea jurnalistului ca profesionist

Ion Cristoiu: În ultimii 20 de ani a scăzut drastic valoarea jurnalistului ca profesionist (Imagine: Mediafax Foto)

Ion Cristoiu este jurnalist, scriitor şi analist politic.Cristoiu este membru al Uniunii Scriitorilor din România (USR).Printre lucrările sale se numără "Personaje de rezervă" (1985),"Povestitorii" (1988), "Un pesimist la sfârşit de mileniu" (1999),seria "Istoria ca telenovelă", din care fac parte cărţile "Istoriaca telenovelă", volumul I (2003), "Istoria ca telenovelă", vol. II(2003), şi "De la o lovitură de stat la alta"(2006), dar şivolumele "Lumea văzută de un român rupt în fund", "De la dosareleLegiunii la dosarele Securităţii" şi "Veselia generală". Acolaborat, de asemenea, la emisiuni de televiziune.

Redăm integralinterviul acordat de Ion Cristoiu agenţieiMEDIAFAX.

Reporter: Ce proiecte aveaţi la Revoluţie?

IonCristoiu: La Revoluţie eram director la revistaTeatrul, lunar al Consiliului Culturii. Plecasem de la ScânteiaTineretului, unde fusesem debarcat de la Suplimentul literar alScânteii Tineretului şi aşteptam un comunism de tip perestoichist.Scriam proză, ştiam că nu voi mai putea să public proză satirică,dar îmi făcusem şi un volum, îl bătusem la maşină şi îl pusesem înbibliotecă, spunând că deja l-am tipărit, deşi nu-l tipărisem. Înmomentul în care a venit noua orânduire şi domnul Andrei Pleşu,atunci ministru al Culturii, ne-a solicitat tuturor celor care amfi lucrat în vechiul sistem să demisionăm, eu am demisionat de larevista Teatrul. Mă pregăteam să îmi vând inelul de căsătorie şi sădevin profesor de filosofie.

Am avut un mare noroc, prin Carmen Firan, care deja era angajatăla ziarul FSN-ului, care era, la vremea respectivă, Dimineaţa. Şi-aamintit că am lansat-o ca poetă şi m-a invitat, într-un fel, săcolaborez la acel ziar al FSN-ului. Nici eu nu prea eram încântatde această înregimentare rapidă la un ziar de partid şi norocul meua fost că domnul Iliescu mă considera "nicuşorist", adică un om alui Nicu Ceauşescu şi a avut obiecţii. Aşa că, până la urmă, un răucare mi se părea atunci m-a ajutat pentru că nu m-am angajat la unziar de partid, ci, la sfârşitul lui ianuarie, am devenitredactor-şef la una dintre publicaţiile particulare, şi anume laExpres. Şi-atunci a început o carieră a mea numai şi numai lapublicaţii particulare, comerciale, fără nicio legătură cu vreunpartid sau cu statul.

Rep: Cum vă vedeaţi viitorul atunci?

I.C.: Nu-mi vedeamniciun viitor deoarece nu am crezut - vreo lună aşa, în ianuarie'90- că va veni o presă de tip capitalist. Sigur, am avut otresărire, când a apărut, la jumătatea lui ianuarie 1990, primulziar particular - Observatorul, la care am colaborat, chiar dinprimul număr, cu un articol împotriva lui Ion Iliescu. Şi îmiamintesc că patronul, care era un tânăr pe care îl cunoşteam (...)mi-a spus că o serie din colaboratorii noului ziar nu erau preaîncântaţi să mă aibă coleg pe mine. Nu ştiu de ce mă considerau eicolaborator al vechiului regim. Până la urmă toţi - şi cei aifostului regim, dar şi cei ai noului regim - ne-am trezit pe obaricadă comună, şi anume cea împotriva FSN, condus de IonIliescu.

Rep: Ce consideraţi că vi s-a întâmplat important înultimii 20 de ani?

I.C.: În ultimii20 de ani mie mi s-a întâmplat un lucru rău, în sensul că am făcutgazetărie şi asta m-a depărtat de proză şi lucruri serioase. Eu nuam încă încredere că un scriitor poate să facă şi gazetărie, maiales gazetărie în democraţie, deoarece aia te consumă, îţi dăsatisfacţii zilnice, trecătoare, pentru că a doua zi urmează un alteveniment, un alt fapt, o altă ştire senzaţională, eşti bucuros căo difuzezi la televiziune sau în ziarul tău şi descoperi seara că,de fapt, pentru tine, ca scriitor, nu ai făcut nimic.

Cred că sunt printre puţinii care au supravieţuit dintre foştiioameni care au lucrat la ziarele partidului comunist şi (asta s-aîntâmplat, n.r.) dintr-un singur motiv: presa de dinainte de '89,şi anume presa de tineret la care lucram, era mai liberă, maiprofesionistă, partidul considerând că prea studenţească, la caream lucrat prima dată, şi presa de tinereţe, trebuie să fie maideschisă. Se adresa unui public mai liberal, să spunem, din acestpunct de vedere. Ceilalţi, dacă aţi observat, nu au supravieţuit,nu au reuşit să se adapteze la acest infern numit economia depiaţă. (...) Nu au reuşit să se adapteze unui sistem democratic,dar şi capitalist.

Rep: Evoluţia lucrurilor a corespuns aşteptărilordumneavoastră?

I.C.: A fost oevoluţie foarte interesantă a presei şi anume, de la presă făcutăde jurnalişti, care erau într-un fel şi proprietari ai ziarelor şi,în consecinţă ei îi îmbogăţeau pe patroni. Eu am făcut şiExpres-ul, şi Zig Zag-ul şi Evenimentul zilei şi patronii... sigur,la Evenimentul zilei am fost şi acţionar... dar la Expres, Zig Zagşi Expres Magazin, publicaţii de mare tiraj la vremea respectivă,în anii '90, eu eram simplu director. Dar patronii se purtau cumine ca cu un ou, să nu mă sparg, pentru că se îmbogăţeau dinpresă.

Lucrurile s-au schimbat acum. Acum patronii îi îmbogăţesc pejurnalişti şi pe directori şi, în consecinţă, presa nu se maisubordonează economiei de piaţă, sau o mare parte - mai rământrusturi care se subordonează economiei de piaţă, concurenţei, cis-a ajuns la un lucru pe care îl semnalam eu domnului Iliescu în aldoilea mandat (...) şi anume că o mare a presei a încăput pe mâna aceea ce eu numeam "cârnăţari", deci oameni care investesc în presănu pentru a câştiga din presă, ci pentru a folosi presa ca săcâştige din altă parte. Se înfiinţează o televiziune, un ziar saumai multe ziare, jurnaliştii sunt puşi în slujba intereselorpatronului şi, cu ajutorul trustului, patronul îşi rezolvă intereseeconomice în altă parte. Din câte aţi observat, s-a pus capăt uneiprese care era condusă de personalităţi incomode, ca oricepersonalitate, şi s-a ajuns ca în fruntea ziarelor şi ateleviziunilor să fie oameni fără mare acoperire, dar care suntmult mai uşor manipulaţi de către patroni.

A scăzut drastic valoarea jurnalistului ca profesionist. Dincâte aţi observat, nu am văzut în ultimul an o bătălie atrusturilor de presă pentru a lua oameni cât mai buni. Este obătălie pentru a lua oameni cât mai ascultători. Unii dintre eibuni, dar ascultători. De-aia mă simt prost că mai fac jurnalism,pentru că nu simt aşa o concurenţă între trusturi pentru a-şi răpiunul altuia valorile. Tocmai pentru că o mare parte a presei nu semai subordonează concurenţei sălbatice, tipice capitalismului, ciinteresului. Patronul, desigur, are interesul să aducă oameni caresă fie ascultători. (...)

Rep: Cum vi se pare România la 20 de ani de laRevoluţie?

I.C.: La 20 de anide la Revoluţie, România mi se pare într-un moment de mare cumpănă,ca şi în 1989. Este o bătălie de ieşire din feudalism, o bătălieîntre forţe interesate în a rămâne la capitalismul dâmboviţean, uncapitalism din acesta mai mult spre republică bananieră, şi forţeavând în spate tânăra generaţie postdecembristă, mai ales,interesate în a moderniza România şi a o scoate de sub dependenţa aceea ce în republici latino-americane se numesc latifundiari.

Rep: Care au fost, în opinia dumneavoastră, principaleleschimbări apărute în mass-media în ultimii 20 de ani?

I.C.: Au fostcâteva mari schimbări (în mass media românească, n.r.), pe lângăcea pe care am spus-o, de trecere de la presa dependentă de tiraj,de la televiziunile dependente de rating, la ziarele şiteleviziunile dependente de televiziunile patronilor, o altăschimbare a constat în parvenirea în prim plan a televiziunilor. Oa treia schimbare, pe care nu o consider benefică, au fost apariţiaa patru televiziuni de ştiri, lucru unic în lume. (...) Şi, înultimul timp, o cădere a printului în favoarea internetului, nu dincauza printului, ci din cauza difuzării.

Eu nu cred într-o cădere a presei scrise. Presa scrisă a căzutpentru că nu s-a preocupat de tiraj, nu s-a preocupat de ea. (...)Eu cred că presa scrisă va rezista dacă va încerca să îşi găseascăun drum propriu faţă de televiziuni, deci nu va mai imitateleviziunile, mai ales televiziunile de ştiri, şi va încerca săaibă un drum propriu, şi se va concentra pe informaţie.

Rep: Ce s-a schimbat semnificativ la nivel cultural, însens larg, în România?

I.C.: Cred că, dinpunct de vedere cultural, avem o decădere a spiritului public. Nueste de vină opinia publică. O decădere din cauză că gazetarii deteleviziune sau de ziare nu au ştiut să facă interesante problemecare nu par interesante. Eu mereu spun că adevărata gazetărieprofesionistă s-a învăţat înainte de 1989 pentru că era foarte greusă scrii interesant despre canalul Dunăre-Marea Neagră. După 1989,mai ales în ultimul timp, jurnaliştilor li s-au servit de cătrerealitate întâmplări pentru care nu ai nevoie de talent.

Interviu de Alexandra Buzaş,alexandra.buzas@mediafax.ro.

Dacă ţi-a plăcut articolul, urmăreşte MEDIAFAX.RO pe FACEBOOK »

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici