“Noapte înstelată” ilustrează cu precizie o teorie ştiinţifică ce a fost descrisă abia după moartea lui van Gogh

Cercetări recente au relevat că celebra pictură a lui Vincent van Gogh, ”Noapte înstelată”, ilustrează cu precizie modele asociate teoriei turbulenţei lui Kolmogorov, un concept care nu a fost articulat oficial decât mult timp după moartea artistului, relatează Smithsonian Magazine. Creată în 1889, în timpul şederii lui Van Gogh într-o instituţie psihiatrica, pictura prezintă un cer viu, plin de nuanţe albastre şi accente aurii strălucitoare. Deşi este adesea interpretată ca o reflecţie a luptei lui Van Gogh cu problemele de sănătate mintală, acest studiu sugerează că el era, de asemenea, un observator atent al naturii.

Teoria turbulenţei lui Kolmogorov, dezvoltată de matematicianul rus Andrey Kolmogorov, explică modul în care energia se mişcă prin fluide precum aerul şi apa, dezvăluind că vârtejurile mai mari se descompun în altele mai mici, conform unor tipare predictibile. Acest comportament este observat în fenomene naturale precum curenţii oceanici şi norii de furtună. Cercetătorii de la Universitatea Xiamen au analizat vârtejurile din ”Noapte înstelată” şi au descoperit că 14 forme specifice corespund modelelor prezise de teoria lui Kolmogorov.

Analiza echipei a implicat măsurarea formelor în vârtej şi examinarea alegerilor cromatice ale lui Van Gogh pentru a estima mişcarea cerului. Ei au descoperit că aceste modele se aliniază nu doar cu teoria lui Kolmogorov, ci şi cu scalarea lui Batchelor, care descrie distribuţia energiei în turbulenţa de scară mică.

Deşi este imposibil ca Van Gogh să fi cunoscut aceste concepte ştiinţifice, având în vedere că Kolmogorov s-a născut cu 13 ani după moartea lui Van Gogh, cercetătorii cred că observaţiile detaliate ale naturii i-au permis acestuia să surprindă în mod intuitiv dinamica cerului.

Adam Frank, un astrofizician, susţine ideea că viziunea artistică a lui Van Gogh reflectă adevăruri mai profunde despre lume, sugerând că el a transmis ceea ce va fi ulterior exprimat matematic. Această intersecţie între artă şi ştiinţă subliniază înţelegerea profundă a lui Van Gogh asupra fenomenelor naturale, punând accent pe moştenirea sa nu doar ca artist, ci şi ca observator perspicace al universului.