O carte pe zi: „Câinele de lângă drum” de Czesław Miłosz

Excelentă antologie, pentru care editura merită toate felicitările. Cu un bemol. Deşi traducerea este însoţită de o prefaţă consistentă, volumului îi lipseşte o fişă biografică a autorului, foarte puţin cunoscut, aproape deloc la noi. Încât cititorul mai puţin familiarizat cu lumea literelor poate fi derutat sau frustrat. Czesław Miłosz a fost un mare poet polonez (1911 – 2004), de origine lituaniană, născut pe vremea când acele teritorii aparţineau Imperiului ţarist. După ce a fost persoana însărcinată cu monitorizarea culturii în Republica Poloneză (1945–1951), a dezertat în vest în 1951 şi s-a stabilit în SUA. Cartea sa de non-ficţiune Gândirea captivă (1953) este o carte clasică anti-stalinistă, un studiu despre modul în care intelectualii se comportă sub un regim represiv. Czesław Miłosz a scris multă poezie, în 1980 a primit Premiul Nobel pentru Literatură. În motivaţia juriului care i-a acordat premiul, se amintea: „a ilustrat, cu o perfectă clarviziune, condiţia precară a omului într-o lume dominată de conflicte profunde".

Din 1961 până în 1998, a fost profesor de Limbi şi Literaturi slave la Universitatea din California, Berkeley. A devenit cetăţean american şi a fost recompensat în 1978 cu Premiul Internaţional Neustadt. Când regimul comunist a căzut, Miłosz a putut să se întoarcă in Polonia şi şi-a împărţit timpul intre casa din Berkeley si apartamentul din Cracovia. In 1989, a primit Medalia Nationala a Artelor in SUA si un doctorat onorific de la Universitatea Harvard.

Titlul volumului antologie pe care îl îl semnalăm astăzi este al unui mic volum apărut în 1999

„Dacă Miłosz a scris cândva propria metafizică, in mod cert aceasta este <<Câinele de lângă drum>>. Nu este o metafizica veselă, dar, din câte cunosc, nicio metafizică nu este veselă. (...) Sub norul răului apare binele, iar răul se agaţă de bine şi se tine scai; la fel se întâmplă cu sinceritatea si mistificarea, comedia şi tragedia, credinţa şi disperarea, identitatea şi alteritatea. (...) Miłosz a scris despre varietatea de neînţeles a destinelor umane, despre privirile întâmplătoare asupra unor lucruri obişnuite şi banale, în timp ce din aceste frânturi de privire se desprinde instantaneu un licăr provocat de ceva tainic, de neînţeles, stârnind nelinişte.” (Leszek Kołakowski)

„In prima parte a volumului, versuri noi, cât si unele parcă scoase din sertar, insoţite de enunţuri scurte în proză, care capătă deseori forma unor sentenţe surprinzătoare. In plus, putem gasi, printre altele, fragmente ale unor cântece vechi, insemnări ale unor vise (...). Partea a doua, <<Subiecte pe care le cedez>>, are în schimb un alt caracter, cuprinzând forme scurte în proză, a căror apartenenţă de gen este greu de precizat. (...) Care este concluzia? In intentia autorului, Cainele pare a fi o sinteză a creaţiei, cel puţin un important bilant artistic al realizărilor de până atunci.” (Aleksander Fiut)

Czesław Miłosz – Câinele de lângă drum. Traducere şi note de Constantin Geambaşu. Prefaţă de Aleksander Fiut. Editura Integral. Colecţia Europa Integral. 341 pag.