O carte pe zi: „Istorii şi istorie”, de Mircea Radu Iacoban

Mircea Radu Iacoban (născut în 1940) este un scriitor, dramaturg, prozator şi scenarist ieşean care a ocupat, de-a lungul deceniilor, multe funcţii importante în cultură: a fost secretar general de redacţie la revista „Cronica”, director al Editurii „Junimea”, director al Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri”, secretar al Asociaţiei scriitorilor din Iaşi, director al Teatrului „Luceafărul”, redactor-şef al revistei „Cronica veche”. A cunoscut, în felul acesta un număr impresionat de oameni de cultură, pe care îi aminteşte acum. A publicat numeroase volume de proză, teatru, publicistică. Inclusiv pagini de jurnal.

Astă toamnă a publicat volumul pe care îl semnalăm. „Nu suntem atât de bogaţi încât sã ne permitem risipa şi am putea redescoperi cu mult folos destule pagini nedrept uitate azi!”, spune Iacoban. „Această carte cu poveşti triste, vesele, nemaipomenite sau oarecari, aşternute pe hârtie de un inocent într-ale domeniului, vrea să fie dedicată istoriei ca fenomen irepetabil şi repetabil totuşi - nu în sensurile ei majore, cât în amănunţimile care, adunate, alcătuiesc magma fierbinte născătoare şi de îngeri şi de demoni, şi de bine şi de rău, şi de fastă evoluţie şi de amar regres. Fiecare capitol ar putea începe cu <<a fost odată ca niciodată >>. Cum va fi fost, dar şi cum nu va mai fi, întrucât aşa cum nu te poţi scălda de două ori în apa aceluiaşi râu, nici clipa cea repede nu poate fi retrăită aidoma într-o viitoare felie de timp. Paul Valery spunea că <<Istoria este ştiinţa faptelor care nu se repetă >> - din fericire, sau dimpotrivă! - motiv pentru care L. Wiesenthal o vede ca pe un <<scut de apărare împotriva repetiţiilor>>. Cât priveşte recursul: se admite cumva în scris, ceea ce, pe alocuri, şi voi s-o fac (de unde şi tonalitatea polemică a unor texte) barem pentru înlesnirea unor desluşiri viitoare, fiindcă, fatalmente, n- are cum exista în fapt. Cer îngăduinţa, punând in filă şi o adiere de literatură, şi un strop de gazetărie, să mai scot istoria din manuale şi tratate, spre a o aduce mai aproape de interesul cititorului obişnuit prin propunerea şi altor interpretări, aducerea unor informaţii de proaspătă... vechime din documente puţin sau deloc cercetate, călătorirea prin trasee rar sau chiar niciodată parcurse. Cum spunea McCullogh, <<Nu i se întâmplă nimic rău istoriei chiar dacă este transformată într-o poveste pe care cineva ar vrea s-o citească>>.~

Mircea Radu Iacoban – Istorii şi istorie. Carte de poveşti. Editura Junimea. Colecţia Memoria clepsidrei. 375 pag.