O carte pe zi: „O scurtă istoriei a Rusiei” de Mark Galeotti

Într-un moment precum cel pe care îl trăim acum, o istorie a Rusiei din care, eventual, să înţelegem resorturile celor întâmplate este cum nu se poate mai binevenită.

Autorul ei, Mark Galeotti (născut ân 1965), este expert în istoria modernă, politica şi securitatea Rusiei. E un autor prolific, cu un număr impresionat de cărţi despre istoria Rsuiei, a războiului ruso-ucrainian din 1919, despre armata Rusiei şi despre Putin, unele dintre ele traduse deja în româneşte de Editura Humanitas. Galeotti este profesor onorific la University College London şi director general la Mayak Intelligence, o firmă de consultanţă şi cercetare specializată în relaţiile cu Rusia. Este bursier al Institutului de Relaţii Internaţionale de la Praga şi al Royal United Services Institute de la Londra. Între multe altele, a consiliat mai multe instituţii, printre care Comitetul pentru Afaceri Externe al Camerei Comunelor (Marea Britanie), Adunarea Parlamentară a NATO, Interpolul şi Comandamentul Suprem al Forţelor Aliate din Europa.

Despre cartea pe care o semnalăm acum, „Diplomatic Courier” spunea că este „o lucrare extraordinară..., foarte pătrunzătoare şi care îi deschide cititorului curiozitatea.“

Scriu editorii, preluând un text al autorului: „Rusia este o ţară fără graniţe naturale, nu are un singur neam sau popor, nicio adevărată identitate centrală. Dimensiunile sale sunt uluitoare – se întinde pe 11 fusuri orare, de la regiunea europeană Kaliningrad până la Strâmtoarea Bering, aflată la doar 82 de kilometri de Alaska. Dacă ne mai gândim şi că multe dintre regiunile sale sunt greu accesibile, iar populaţia este izolată, toate acestea ne ajută să explicăm de ce menţinerea controlului central a fost o adevărată provocare şi de ce pierderea acestui control asupra ţării i-a obsedat pe conducătorii ei. Am întâlnit odată un ofiţer KGB (în rezervă) care mi-a spus aşa: «Am crezut întotdeauna că e vorba despre totul sau nimic: fie ţinem ţara cu pumn de fier, fie se va destrăma». Presupun că predecesorii lui, de la ofiţerii ţarişti la primii cneji medievali, aveau cam aceleaşi îngrijorări – iar demnitarii lui Putin, cu toate progresele comunicaţiilor moderne, le au cu siguranţă în ziua de azi.“

Şi mai scrie Marc Galeotti în finalul cărţii sale „Este ironic că, definind Rusia <<lui>> în multe feluri in opoziţie cu Europa şi Occidentul - punând sub semnul întrebării totul, de la ordinea internaţională la valorile ei sociale, Putin, la fel ca atât de mulţi conducători ruşi înaintea lui, a permis lumii din exterior să îl definească pe el şi să definească ţara. Este o caracteristică banală, totuşi, adevărată în cazul aproape tuturor conducătorilor ruşi de când Ivan Groznâi a adus Rusia în politica nordică şi i-a oferit mâna lui pătată de sânge Elisabetei I, <<Regina Fecioară>> a Angliei, cerând-o în căsătorie.

Cea mai mare ironie se află în eforturile energice ale lui Puţin de a mobiliza mituri de orice fel în sprijinul faptului că Rusia este excepţională, noţiunea că istoria ei îi recunoaşte un rol special şi eroic în lume. în legătură cu aceasta, el exploatează totul, de la statutul Moscovei de <<A Treia Romă>> la Kulikovo. însă chiar efortul pe care <<specialiştii în tehnologie politică>> şi istoricii supuşi de la Kremlin trebuie să-l facă pentru a încerca să îi convingă pe ruşi că sunt un popor special, separat de Europa şi asediat de forţele maligne culturale şi geopolitice, demonstrează că ei înoată împotriva curentului.

La urma urmei, până şi ruşii care încă îl venerează pe Putin şi literalmente poartă tricoul învaţă cu inflăcărare limba engleză, devorează filme şi programe TV occidentale şi caută chiar în propriile creaţii culturale să se integreze în acest curent dominant.”

Mark Galeotti – O scurtă istorie a Rusiei. De la cneazul Rurik la Vladimir Putin. Traducere şi note de Lia Decei. Editura Humanitas. 188 pag.