O carte pe zi: „Protocolul Varşovia” de Steve Berry

Licitaţii internaţionale secrete ale unor documente vechi de câteva decenii care pot fi folosite pentru şantajarea unui lider de stat, baze militare şi de rachete balistice care creează tensiuni între state, furturi de obiecte de artă valoroase, asasinate, iubiri şi multă adrenalină.

Toate se găsesc în acest nou roman din seria Cotton Malone.

Cotton Malone a fost smuls din marină cu vreo douăzeci de ani în urmă de Stephanie, care îi oferise posibilitatea să devină ofiţer de informaţii în cadrul Magellan Billet, o agenţie a Departamentului de Justiţie, o divizie specială care se ocupa cu probleme foarte delicate, care răspundea cel mai adesea direct preşedintelui ţării. Nu lucrau în acea divizie decât doisprezece agenţi. Într-o misiune în Mexico City, un glonţ îi străpunsese umărul, dar reuşise să-i doboare pe cei care trădau, iar carnagiul rezultat lăsase în urmă şapte morţi şi nouă răniţi. Unul dintre aceştia fusese un tânăr diplomat danez al cărui tată i-a oferit lui Malone, zece săptămâni mai târziu, drept mulţumire că-i salvase fiul, o slujbă de librar în Copenhaga, pe care agentul a acceptat-o. În felul acesta ieşea cât de poate de onorabil la pensie. Dar tot mai participa la diferite misiuni chemat de fosta sa şefă ori chiar de preşedintele sub mandatul căruia acţionase, acum senator într-un stat din sud. Malone nu fuma, nu bea şi nu consuma aproape nimic ce venea dintr-o farmacie. Mai rar erou de asemenea cărţi care să nu fie ros de viciile amintite!

Toate acestea şi multe altele, cititorii pasionaţi de numeroasele romane thrillere istorice sau de spionaj ale lui Steve Berry le ştiu din precedentele cărţi care îl au drept erou pe Cotton Malone, apărute şi în româneşte – nu mai puţin de nouă la număr (toate, evident, la Editura RAO). De astă dată, Steve Berry scrie un roman la fel de captivant, de spionaj şi politic în egală măsură, foarte actual.

Scriu editorii: „Malone, fost agent de informaţii al Departamentului de Justiţie, care deţine acum un anticariat în Copenhaga, este în Belgia pentru a participa la cel mai mare târg de carte antică din Europa. Când trei bărbaţi fură o relicvă, acţiunea se precipită şi Malone este aruncat într o luptă sângeroasă între trei naţiuni pentru un secret care, dacă este dezvăluit, ar putea schimba echilibrul de putere în Europa. De pe străduţele cu parfum de epocă ale oraşului Bruges, din Belgia, până la interioarele elegante ale Castelului Wawel, din Polonia, şi în adâncurile unei uriaşe mine de sare, romanul vă poartă într-o aventură plină de surprize, în care singura necunoscută rămâne... Protocolul Varşovia.”

Subiectul este mult mai complicat de atât. Pleacă de la ideea instalării unor baze de rachete americane în Polonia, de prezenţa cărora ruşii şi iranienii se simt ameninţaţi şi se împotrivesc. Preşedintele american – arogant, insolent, opac la părerile partenerilor, un portret absolut remarcabil şi savuros al fostului preşedinte american Donald Trump, care nici măcar nu apare în prim plan – vrea cu orice preţ să instaleze rachetele pe care Polonia nu le mai vrea. Iar preşedintele ei, fost membru al sindicatului Solidaritatea, poate fi şantajat cu atitudinea sa ambiguă din ultimii ani ia comunismului, când ar fi fost recrutat şi de poliţia secretă să-şi toarne colegii. Acum, cineva a pus mâna pe documente compromiţătoare şi le scoate la o licitaţie internaţională desfăşurată în secret, la care şi-au anunţat participarea nu mai puţin de şase state. Numai că la baza acţiunilor din trecut ale preşedintelui polon ar fi stat Protocolul Varşovia, a cărui existenţă este acum negată de majoritatea şi a cărui idee fusese să transforme informatorii în contrainformatori, adică să ofere poliţiei secrete informaţii inofensive, nesemnificative sau chiar minciuni trimiţând poliţia să alerge după fantome, pe piste false. Chiar şi aşa, dacă faptele sunt scoase la lumină, preşedintele poate pierde lupta pentru un nou mandat, cum s-a întâmplat cu Lech Walesa. Însă Protocolul Varşovia a fost ascuns şi nimeni nu ştie unde se află, aşa că mulţi nici nu cred că ar fi existat.

Romanul are la final o notă a autorului din care reiese dragostea lui Steve Berry pentru Polonia şi lupta sa pentru existenţă, de-a lungul secolelor, o Polonie despre care fostul preşedinte american spunea că „nu este nici în Est, nici în Vest. Polonia este centrul civilizaţiei europene. A contribuit din plin la această civilizaţie. O face şi astăzi, refuzând în chip magnific să se împace cu asuprirea.”

Un roman cu de toate, care merită să fie citit.

Steve Berry – Protocolul Vraşovia. Editura RAO. 428 pag.