O carte pe zi: „Sexul inutil” de Oriana Fallaci

Oriana Fallaci (1929 – 2006) a fost o scriitoare şi jurnalistă italiană, devenită celebră prin curajul exemplar şi prin vocea ei fără egal, care i-a sfidat de nenumărate ori pe mai marii timpului său. A fost prima femeie în Italia care a mers pe front ca trimis special, urmând conflictele cele mai fierbinţi, din Vietnam până în Orientul Mijlociu.

Peniţa ei de scriitoare a făcut-o să intre definitiv în conştiinţa colectivă a cititorilor cu cele doisprezece cărţi care s-au tradus în 30 de limbi şi s-au vândut în milioane de exemplare în toată lumea.

Printre cărţile sale: Cele şapte păcate ale Hollywoodului (1958), Sexul inutil, (1961), Penelopa la război (1962), Antipaticii (1963), Dacă moare soarele (1965), Nimic şi aşa să fie (1969), În ziua aceea pe lună (1970), Interviu cu istoria (1974), Scrisoare unui copil niciodată născut (1975).

În anul 1961, Oriana Fallaci publică „Sexul inutil”, cartea pe care o semnalăm astăzi, relatarea unei călătorii în jurul figurii feminine în diferite culturi ale lumii.

Plecând, în mod paradoxal, de la cuvintele unei tinere prietene italiene care se simte nefericită tocmai pentru că are tot ce îşi doreşte (”Eu mă plâng tocmai pentru tot ce am. Te simţi mai fericită dacă te gândeşti c-ai putea să faci ce fac bărbaţii şi s-ajungi chiar preşedintele Republicii? Doamne, cât de mult aş vrea să mă fi născut într-una din ţările alea unde femeile nu înseamnă nimic! Oricum suntem un sex inutil!”). Lunga călătorie a Orianei începe cu cuvintele fetiţei din Karachi, pe cale să devină mireasă: „La ce e bună o femeie tânără şi frumoasă dacă nu aduce pe lume copii??”. Fetiţa aceasta are paisprezece ani şi a fost dată de nevastă unui bărbat pe care nu-l cunoaşte, pe care nu l-a văzut niciodată, învăluită din cap până-n picioare într-un voal care seamănă mai mult cu un sudariu, din acelea care acoperă un cadavru. Priveşte lumea doar printr-o tăietură în pânză şi este deja terorizată c-ar putea să nu fie la înălţime, c-ar putea să fie repudiată, lucru mai grav decât moartea prin părţile ei.

Cu totul altă poveste ne spun matriarhele din Malaezia, care sunt stâlpii propriilor familii şi ale întregii societăţi, acolo unde pământul este lăsat moştenire din mamă în fiică şi bărbaţii, atunci când nu sunt în stare să muncească, sunt alungaţi până şi de propriile mame, utili doar în scopul procreării.

În China aruncăm o privire în intimitatea tragică a femeilor obligate să-şi mutileze picioarele şi sânii ca să respecte canoanele de frumuseţe ale bărbaţilor.

În Japonia şi în Hawai, femeile s-au lăsat deja seduse de consumism şi de progresul capitalist. În New York, unde se încheie călătoria autoarei, femeile, devenite ca nişte văduve negre care-şi devoră masculii după ce îi posedă, sunt mai singure decât nicăieri în altă parte, lăsându-ne astfel cu întrebarea destinată să rămână fără răspuns: sunt femeile cu adevărat libere undeva pe faţa pământului?

Cartea este un reportaj de o luciditate extremă şi atât de adevărat şi bine realizat încât depăşeşte graniţele momentului când a fost scris şi devine o oglindă mereu actuală şi în afara timpului.

Oriana Fallaci – Sexul inutil. Traducere din limba italiană de Ingrid Beatrice Coman-Prodan. Editura Lebada Neagră. 237 pag.