Analiză: Ce moștenire lasă Guvernul Ciolacu? Cum lasă Coaliția vistieria țării?

Economia nu trebuie să fie terenul de joacă electorală sub nicio formă. Panica nu este justificată, România are reziliență economică și financiară pe termen scurt. Pe termen mediu însă, instabilitatea politică trebuie să înceteze, deoarece impactul la nivel economic și social este dăunător.

Finalul Guvernului Ciolacu și al Coaliției care a condus România înseamnă o nouă etapă de incertitudine. Instabilitatea politică își va manifesta plenar efectele în viața politică, economică și social în următoarea perioadă, din cauza fărâmițării politice și a susținerii fragile a noului Guvern în Parlament.

Trecând peste crize multiple – sanitară, energetică, economică și pe fondul unui război la graniță cu costuri ridicate de contagiune negativă, Guvernele Coaliției au menținut stabilitatea macroeconomică, socială și politică. Nu se poate afirma că au existat evenimente de criză majoră până la momentul anulării alegerilor prezidențiale de la sfârșitul anului 2024. Instabilitatea politică generată atunci s-a reversat negativ până în prezent, cu efecte consistente la nivelul alegerilor prezidențiale din mai dar și la nivel economic și social. Anul superelectoral a avut efecte și la nivel bugetar, cu toate că mare parte din creșterea deficitului provine din investițiile semnificativ mai mari.

Conclav: Fum negru la Vatican. Noul Suveran Pontif nu a fost ales după primul vot / Istoria și regulile conclavului

Deficitul bugetar al Rusiei a crescut pe măsură ce scad veniturile din petrol, iar cheltuielile militare cresc

În această analiză, încerc să ofer răspunsuri la două întrebări. De unde a plecat Guvernarea Coaliției din ultimii ani și unde lasă România, din perspectiva situației financiare, la nivel micro și macroeconomic? Cum se prezintă vistieria țării la plecarea Guvernului Ciolacu?

De unde au plecat? Noiembrie 2021: se formează un nou Guvern, o nouă Coaliție. România se confrunta cu crize multiple. Încă nu se stinseseră efectele nocive ale pandemiei. Criza sanitară încă se manifesta, semnele unei crize economice apăruseră deja. România se împrumuta masiv și venea după un deficit bugetar de 9,2% din PIB, îndatorare excesivă în condițiile deteriorării plasei de siguranță socială și a sprijinului pentru economie la niveluri infime, așa cum arătau rapoartele FMI. România se recupera dificil după recesiune persistentă (4 trimestre consecutive de scădere), mai ales pe seama efectului de bază (Tabel 1) și pe baza revenirii consumului privat (asociat ”relaxării” regulilor din timpul pandemiei) (Tabel 2).

La 24 februarie 2022, Rusia a invadat Ucraina, provocând deopotrivă o criză geopolitică, una economică (directă, prin efect de contagiune negativ asupra costurilor de finanțare ale României și a altor țări aflate în proximitatea războiului și indirectă, prin încetinirea economiilor europene din cauza sancțiunilor impuse) și una energetică, cu efect în creșterea prețurilor. În România, liberalizarea prețurilor la energie și gaze a accentuat efectul speculativ asupra prețurilor, acestea crescând de 4-5 ori și afectând, astfel, peste 40% dintre gospodării și 90% dintre IMM-uri, cu riscul ca acestea să intre în faliment pe termen scurt. Chiar dacă Guvernul a intervenit prin mecanismele de plafonare/ reglementare/ compensare la energie și gaze, efectul inflationist s-a manifestat, inflația explodând de la 7,8% în noiembrie 2021 până la un maximum de 16,8% în noiembrie 2022. Transmiterea undei de șoc s-a dus în prețurile alimentelor, Guvernul fiind nevoit să plafoneze adaosul comercial la 21 alimente de bază, pentru a proteja puterea de cumpărare a populației vulnerabile. Printr-o bună cooperare cu BNR, s-a reușit aducerea inflației la o cifră în scurt timp, iar în prezent la 4,9%.

În ultimii doi ani (nov 2019 – nov 2021) atât ponderea datoriei guvernamentale în PIB explodase de la 35% în nov 2021 la 48,7% (+13,7 pp din PIB) – fiind a doua cea mai mare creștere a datoriei după cea din timpul crizei financiare (dec 2008 / feb 2012) dar și cheltuielile cu dobânzile (de la 18 miliarde lei în anul 2021 la 29 miliarde lei în anul 2022, plus 61%!).

Ce lasă în urmă guvernul Ciolacu, din perspectiva situației economico-financiare, la nivel micro și macroeconomic?

a) Din punctul de vedere macroeconomic:

• În perioada 2021-2024, economia României nu a intrat în recesiune, nici măcar în recesiune tehnică. PIB-ul României a crescut de la 242 miliarde euro în anul 2021 la 354 miliarde euro în anul 2024. Înseamnă un plus de 46%.

• România și-a continuat viteza de convergență față de media UE27, egalând Polonia, fiind peste Ungaria, Slovacia, Croația, Grecia, Letonia și Bulgaria. În anul 2024, România a ajuns la 79% din media UE, în cee ace privește convergența reală – PIB pe locuitor la paritatea puterii de cumpărare.

• Guvernul a preluat guvernarea cu un buffer (o rezervă financiară pentru vremuri grele) în Trezorerie de 4,6 miliarde euro și lasă un buffer dublu (10,6 miliarde euro), după ce în toamnă a fost și de 3 ori mai mare. Dacă nu era această rezervă, România intra în criză de lichiditate în decembrie 2024 sau în această perioadă.

• A preluat guvernarea în condițiile în care rezervele valutare internaționale la BNR (aur și valute) erau de 45 miliarde euro iar în prezent, prin buna cooperare cu BNR, acestea sunt la 72 miliarde euro (+60%). Nu erau aceste rezerve, cursul de schimb ajungea la 5,5-6 lei la un euro din decembrie 2024 sau în această perioadă de instabilitate politică accentuată.

• Prin buna cooperare cu BNR, cursul de schimb leu / euro s-a menținut stabil. Leul a fost cea mai stabilă monedă din regiune.

• A preluat guvernarea la o datorie externă în PIB de 54,9% din PIB și o lasă la 57,5% din PIB. Gradul de acoperire a datoriei externe pe termen scurt cu rezervele valutare la BNR a crescut de la 82,3% la 100,3% în prezent (compatibil cu recomandarea FMI pv adecvarea rezervelor). Nu exista adecvarea corectă a rezervelor, România avea probleme grave de finanțare.

• A preluat guvernarea la un deficit de cont curent de 7,3% din PIB și o lasă la 8,3% din PIB, cu un grad de finanțare din fluxuri nepurtătoare de dobândă care poate fi crescut prin absorbția de fonduri europene și din PNRR de natura investițiilor și din investiții străine. Aici trebuie mai mult încurajată producția internă, prin Productivism.

• A preluat guvernarea la investiții publice (finanțate din surse interne și fonduri europene) de 59 miliarde lei și a ajuns în anul 2024 la dublu, la 120 miliarde lei investiții publice. Sunt investiții prioritizate în austostrăzi, școli, spitale etc, strict necesare pentru modernizarea României. În 2025, alocarea pentru investiții publice este de 149 miliarde lei, un nivel record.

• Deficitul bugetar a avut o evoluție sinuoasă, de la 9,2% din PIB în anul 2021, a scăzut la 7,1% din PIB în anul 2022 și la 6,6% din PIB în anul 2023 pentru a crește la 9,3% din PIB în anul 2024 (prima notificare a Comisiei Europene). Am arătat într-o analiză anterioară detaliată că deficitul bugetar se află mult peste pragul de sustenabilitate, că este nevoie de consolidare fiscal-bugetară pentru a duce deficitul bugetar la 7% din PIB, conform cu angajamentul luat în Planul Național Bugetar Structural 2025-2031. Un prim pachet de măsuri de consolidare fiscală a fost luat și impactul acestora în reducerea deficitului se vede deja în execuția estimată la luna aprilie, acolo unde ponderea deficitului în PIB a scăzut față de anul trecut. Este principala provocare pentru noul Guvern – implementarea unui pachet suplimentar de consolidare fiscal-bugetară de 0,5-0,7% din PIB. Investițiile publice au reprezentat 75-85% din deficit în toată această perioadă.

• A preluat guvernarea de la o pondere a datoriei guvernamentală în PIB de 48,5% și s-a ajuns în prezent la 54,6% din PIB (plus 6,1pp din PIB, mai puțin de jumătate din creșterea din perioada 2021 față de 2019, adică + 13,1pp din PIB). Chiar dacă suntem sub 60% din PIB (criteriul de la Maastricht), nevoia de consolidare fiscal-bugetară vine și din necesitatea reintrării ponderii datoriei în PIB pe o cale descendentă. Am detaliat în analiza publicată AICI. Probabil, nu se va putea realiza, în condițiile continuării războiului din Ucraina, nevoii de cofinanțare sporită a absorbției de fonduri europene și PNRR, a creșterii explozive a cheltuielilor militare și a escaladării incertitudinii geoopolitice.

• Din împrumuturile efectuate în ultimiii 3 ani, o pondere de 46% medie pe an s-a dus pentru rambursarea ratelor de capital la datoria veche (rostogolirea datoriei vechi), față de o medie anuală de 36% în perioada 2020-2021.

• A preluat o guvernare în care acordarea de stimuli economici era la 2-3% din PIB și o lasă la 6-8% din PIB, cu prioritate în scheme de ajutor de stat și garanții pentru creșterea producției aici, în România, în industrii cu efect multiplicator.

• Efectivul salariaților din economie a atins un maximum istoric postdecembrist, de 5.182.000 în feb 2025 (ultimele date oficiale), plus 178.700 noi locuri de muncă față de nov 2021.

b) Din punctul de vedere microeconomic:

• Banii s-au mișcat în economie. S-a și consumat, dar s-a și economisit. S-a și creditat, dar s-a și investit la nivel de gospodării. Iată, s-a preluat guvernarea la o valoare a depozitelor populației de 278 miliarde lei și se lasă guvernarea la 382 miliarde lei. Creditele populației au crescut și ele de la 164 miliarde lei la 193 miliarde lei.

• Sănătatea financiară a crescut în economie. Îndatorarea totală a companiilor și populației a scăzut de la 53% la 44,2% în anul 2024 iar rata creditelor neperformante în sectorul bancar a scăzut de la 3,35% la 2,41% la finalul anului trecut.

Acesta este prezentul față de trecut. A fost dificil.

Viitorul trebuie construit cu prudență și înțelepciune. Provocările pe termen scurt – formarea unui nou guvern, update pe planul de consolidare fiscal-bugetară pentru și refacerea legăturilor anemice din politica externă – sunt de natură a define calea pe care va intra România în noul ciclu superlung, de circa 50 de ani (ciclu Kondratieff). Stabilitate versus Volatilitate, Austeritate versus Dezvoltare, Dependență versus Productivism, Solidaritate versus Inegalitate, Independență versus Vulnerabilitate sunt doar câteva dintre alegerile structurale care vor defini viitorul României.