COMENTARIU Bogdan Nicolae: Să fie clar, preşedintele României este în centrul legislaţiei 5G

2574 afişări
Imaginea articolului COMENTARIU Bogdan Nicolae: Să fie clar, preşedintele României este în centrul legislaţiei 5G
„Pe 5G, de la 19 aprilie 2021 la 19 mai 2021, totul a decurs normal, conform planului”. Cam aşa ar fi putut să sune un raport special întocmit pentru preşedintele Klaus Iohannis, în dimineaţa zilei de 20 mai. Nici nu ai cum să ajungi la o altă concluzie, dacă te uiţi la parcursul proiectului de lege privind unele măsuri referitoare la infrastructuri informatice şi de comunicaţii de interes naţional şi condiţiile implementării reţelelor 5G. Aflat din 19 mai 2021 la Senat, acest proiect a trecut atât rapid prin dezbaterile de până acum încât de el nu s-a lipit vreo observaţie relevantă din Parlament sau, mai ales, din mediul de afaceri de pe la noi.
 
Pe 19.04.2021, secretarul general al Guvernului României, Tiberiu Horaţiu Gorun a trimis secretarului general al Camerei Deputaţilor din Parlamentului României Hotărârea Guvernului nr.E48/15.04.2021, semnată de premierul Florin-Vasile Cîţu, conţinând propunerea de adoptare, în procedură de urgenţă, a proiectului de Lege.
 
Proiectul de lege PL161/2021 a intrat în dezbatere urgentă şi a fost adoptat în Cameră la 19 mai, exact în forma iniţiatorului. Dintre cei 303 prezenţi, au votat „pentru” 277 de deputaţi: 100 de la Partidul Social-Democrat (PSD), 88 de la Partidul Naţional Liberal (PNL), 54 de la Uniunea Salvaţi România-Partidul Partidul Libertate, Unitate şi Solidaritate (USR-PLUS), 17 de la Uniunea Democrată a Maghiarilor din România, 17 de la grupul „minorităţilor” şi un vot de la Francisc Tobă, deputat neafiliat.
De unde atâta susţinere politică pentru „legea 5G”?
 
Pe de-o parte, prin faptul că au adoptat proiectul exact în forma în care a fost elaborat de Guvern, deputaţii arată cât de necruţători sunt faţă de observaţiile companiilor care operează în sectorul de telecomunicaţii din România. La un eveniment recent organizat de Ziarul Financiar (citeşte aici), companiile din sectorul „telecom” au atras atenţia asupra neclarităţilor pe care le ridică „legea 5G“, nu doar pentru că deschide calea eliminării din reţelele actuale a echipamentelor unui anumit producător care nu au vreo legătură cu 5G, ci şi pentru că se instituie un mecanism politic, netransparent, de control asupra accesului pe piaţa din România a echipamentelor 5G de la oricare alt producător neagreat politic.
 
Pe de altă parte, opoziţia faţă de guvernarea actuală este în general slabă. 23 de deputaţi ai Alianţei pentru Unirea Românilor (AUR) s-au abţinut de la vot, iar doi deputaţi ai PSD (Cîtea Vasile şi Bulai Oana-Gianina) nu şi-au exprimat votul în vreun fel. Mihai Ioan LASCA, deputat al AUR până în martie 2021, iar acum neafiliat, a votat „contra”. 
 
Criticilor din piaţă li s-a adăugat vocea singulară şi firavă, pe fond, a deputatului Andi-Gabriel Grosaru de la „minorităţi”. Domnul Grosaru ar fi dorit să aducă amendamente la anumite prevederi, dar – în cele din urmă – a sfârşit prin a vota pentru adoptarea proiectului de lege exact aşa cum a fost conceput, înaintat şi susţinut de executiv.
 

Al cui este proiectul „legii 5G” din România?

 
Preşedintele, premierul şi Consiliul Suprem de Apărare a Ţării sunt vedetele „legii 5G”. De aceste trei entităţi va depinde accesul unor producători la piaţa de bunuri şi servicii pe care era 5G le va stimula exponenţial. Calcule politice, dar nu numai, te descurajează să zici ceva împotriva acestui trio, aparent inatacabil, din raţiuni de patriotism. La urma urmei, cine să se pună de-a curmezişul, când prevederi din viitoarea lege întăresc puterea Statului de a-ţi asigura securitatea? E bine să ştii şi să îţi aminteşti că preşedintele ţării este şi preşedinte al CSAT, iar premierul este vice-preşedinte al CSAT.
 
Dacă te iei după deputatul Pavel Popescu, în centrul legislaţiei privind reţelele 5G este fix Iohannis. Vice-lider al grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal şi totodată membru în Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională (din februarie 2021), precum şi în Comisia pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor, Pavel Popescu ne-a zis-o tare, de sus, de la tribuna Parlamentului, în dezbaterile din 19 mai: „Vreau să vă spun că în centrul acestei legislaţii a stat Preşedintele României, să nu uităm acest lucru!”.
 
Tu, ce concluzii tragi? Eu înţeleg că meritele se decontează în primul rând în contul preşedintelui Iohannis. El este cel care a făcut posibilă apariţia acestei „capodopere”, cap-coadă. Apoi, alinierea majorităţii forţelor din Parlament într-o splendidă frăţie pentru promovarea proiectului este rezultanta politicii unificatoare (sau nivelatoare?) a Preşedintelui României. Nu în ultimul rând, pentru ca amintirea cea de pe urmă să ne fie clară, „Iohannis = 5G”. De-ţi va funcţiona telefonul mobil la viteze uimitoare sau de vei simţi beneficiile viitoare de pe urma incredibilului salt tehnologic adus de 5G în toate cele câte vor exista, să ştii că toate mulţumirile tale trebuie îndreptate către „părintele” acestei legi. Apoi, de nu-ţi va merge 5G-ul sau dacă investiţia ta va mai aştepta până va catadicsi Cotroceniul să îţi dea vreun OK, tot către Klaus Iohannis să îţi îndrepţi „mulţumirile”.

 

Care-i problema, frate, cu 5G-ul ăsta?

 
Pentru că „legea 5G” este şi ea a tot a lui Iohannis, aşa cum ale lui Iohannis sunt Guvernul şi majoritatea parlamentară, cu tot cu pseudo-opoziţia ei, te întrebi, ce îi mână pe toţi în aceeaşi direcţie? Securitatea naţională şi grija ce ţi-o poartă politicienii sunt la mare cinste în declaraţii. Decidenţii ar vrea ca prevederile PL 161/2021 să rezolve probleme de securitate naţională şi de altă natură care există ori care ar putea lua naştere, în situaţia în care tehnologiile, echipamentele şi softul din reţelele de telecomunicaţii de la noi ar fi controlate de nişte entităţi ostile faţă de România, faţă de organizaţii internaţionale din care România face parte sau faţă de parteneri strategici pe care ţara noastră îi preţuieşte atât de mult.
 
Să fim înţeleşi. Până acum, România nu s-a plâns serios de vreo problemă în această privinţă. Fie nu avem o reprezentare clară asupra problemei, fie cunoaştem mediul atât de bine încât nu suntem deranjaţi nici de ceea ce avem şi nici de ceea ce am putea avea. Suntem bine pentru că specialiştii în securitatea reţelelor telecom ştiu să îşi facă treaba şi ne păzesc de rele.
Aparent, de circa un an, ne-a lovit o teamă în legătură cu ceea ce poate să se întâmple odată cu implementarea pe scară largă a 5G, dincolo de reţelele guvernamentale şi de infrastructura critică. De aici şi ideea că ar trebui creat un mecanism de autorizare a producătorilor de tehnologii, echipamente şi programe software utilizate în infrastructurile informatice şi de comunicaţii de interes naţional, dar nu numai, în aşa fel încât să se prevină, să se contracareze şi să se elimine riscurile, ameninţările şi vulnerabilităţile la adresa securităţii naţionale şi apărării ţării. 
 
Se prevede că autorizarea se va acorda prin decizie a prim-ministrului, pe baza avizului conform al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, în termen de patru luni de la data solicitării. Orice producător care va avea nevoie de autorizare pentru piaţa română va trebui să trimită solicitarea de autorizare la ministerul având competenţe în domeniul comunicaţiilor, iar acesta o va trimite de îndată la CSAT. 
 

Cât ai fi în stare să dai pentru o autorizare?

 
Pune-te în rolul unui responsabil din telecom. Cât de bun crezi că eşti pentru ca România să te accepte? Să obţii o autorizare în baza legislaţiei pe cale de a fi adoptată nu ar fi problematic. Ai putea să primeşti certificatul de bună purtare dacă informaţiile cuprinse în solicitare ar fi complete, în sensul cerut de autorităţile române. Deja, din acest punct lucrurile încep să devină neclare.
 
Autorităţile vor să cunoască structura acţionariatului şi a grupului de societăţi din care face parte solicitantul autorizării, inclusiv informaţii detaliate despre societatea-mamă (dacă ar exista). Pe propria răspundere (cât de româneşte sună!), solicitantul autorizării ar mai trebui să declare că îndeplineşte cumulativ şi următoarele condiţii: nu se află sub controlul unui guvern străin, în lipsa unui sistem juridic independent; are o structură transparentă a acţionariatului; nu are un istoric de conduită corporativă ne-etică; se supune unui sistem juridic care impune practici corporative transparente. Orice neconformitate e prilej de respingere a cererii de autorizare.
 
Toate cele de mai sus nu îţi vor fi îndeajuns, pentru a convinge preşedintele, premierul şi CSAT-ul că te califici pentru a obţine autorizarea de care ai nevoie. Va trebui ca să ai parte de evaluări cel puţin neutre sau non-negative din partea comunităţii de informaţii şi securitate din România, din perspectiva riscurilor, ameninţărilor şi vulnerabilităţilor la adresa securităţii naţionale şi apărării ţării. Printre rânduri, poţi înţelege că acele companii care sunt cooperante cu „organele” ar putea avea parte de evaluări favorabile.
 
Chiar şi aşa, riscul de a nu fi autorizat va persista, pentru că în ecuaţie intră şi obligaţiile externe ale României, asumate în cadrul cooperării la nivelul organizaţiilor internaţionale din care România face parte, al Uniunii Europene şi parteneriatelor strategice bilaterale. 
 

Cui îi este frică de viitoarea „lege 5G”?

 
Deşi PL 161/2021 nu menţionează expres vreun producător sau ţări de origine pentru producătorii cunoscuţi, elefantul din încăpere este China şi companiile ei de stat, printre care Huawei şi ZTE, bănuite că ar răspunde comenzilor politice de la Beijing, sub coordonarea structurilor de apărare şi de informaţii ale Chinei.
 
Confruntarea Occidentului cu China şi cu companiile sale globale s-a acutizat mai ales în 2020, după ce administraţia de la Washington – în ambele sale ipostaze, republicană sau democrată – a arătat cu degetul înspre China, considerată drept sursă a dezechilibrelor din comerţul global, principal responsabil pentru răspândirea SARS-CoV-2 şi pentru atacuri cibernetice asupra unor entităţi americane. 
 
Poziţia SUA faţă de China nu este pe deplin împărtăşită de Europa. În luna martie 2019, UE şi China s-au angajat să promoveze un parteneriat strategic cuprinzător pentru 2020-2030. Europenii merg mai degrabă în direcţia cooperării, nu a confruntării. Asta nu înseamnă că vor să admită orbeşte chiar orice vine de la Beijing. Temeri există şi în UE, cu privire la agresivitatea manifestată de China în spionajul industrial.
 
UE pledează pentru o abordare comună a Uniunii în legătură cu securitatea reţelelor 5G de pe continent. Recomandările Consiliului European de pe final de an 2019 au mers în direcţia adoptării de măsuri la nivel de state membre pornind de la evaluări de risc, în aşa fel încât să se asigure protecția împotriva eventualelor implicații grave în materie de securitate pentru infrastructurile digitale critice.
 
Cu Huawei, în mod particular, România nu a avut vreo problemă. Din contră. În medie, pe ultimii cinci ani de zile, Huawei Technologies SRL a avut în jur de 1.000 de angajaţi. În anul 2020, a raportat un profit net de circa 32, 6 milioane de lei, la o cifră de afaceri de 1,9 miliarde de lei. Din datele SEAP, reiese că în anul 2019 Huawei Technologies SRL nu a realizat vânzări către statul român. Intrase deja în dizgraţie, aparent de pe urma recomandărilor din afara UE.
 

Între parteneriatele care conduc România, are loc şi Dumnezeu

 
Din iunie 2019, România are o Strategie pe domeniul 5G. Publicată în Monitorul Oficial nr. 551 din 4 iulie 2019, Hotărârea Guvernului nr.429, încă în vigoare, stabileşte înfiinţarea şi funcţionarea unui Comitet, alcătuit din reprezentanţi ai 18 organizaţii ale autorităţii publice centrale (inclusiv MApN, MAI, SRI, SIE, STS). 
 
Comitetul 5G este însărcinat cu monitorizarea Strategiei şi cu facilitarea implementării acesteia la noi în ţară. Pentru ducerea la îndeplinire a mandatului, Comitetul poate invita reprezentanţi ai altor instituţii publice cu atribuţii în implementarea Strategiei, reprezentanţi ai institutelor de cercetare, ai industriei de comunicaţii şi ai industriilor interesate de implementarea 5G, reprezentanţi ai organizaţiilor administraţiilor publice locale, precum şi reprezentanţi ai societăţii civile. întocmeşte anual raportul de monitorizare a Strategiei. Comitetul se dizolvă la îndeplinirea tuturor măsurilor stabilite în Strategie, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2029.
 
Suceala decidenţilor dă de gândit. Sunt create alte instanţe de control, în afara executivului. De ce? O explicaţie plauzibilă, dar discutabilă, este că târgul făcut de România şi SUA pe 5G o să aducă beneficii întregii populaţii. De fapt, graba cu care s-a executat până acum întregul plan şi conformismul manifestat în punctele-cheie au primit măsura stării de lucruri la noi în politică şi, în general, în ţară. Sunt unii, la vârful puterii, care au târgurile lor personale şi care nu dau socoteală cuiva.
Sinteza acestei stări de lucruri este exprimată de deputatul Pavel Popescu într-o „minunată” revelaţie: „...Preşedintele României, Guvernul Orban – şi subliniez aici – Guvernul Orban, apoi Guvernul Cîţu, CSAT-ul şi instituţiile statului sunt cei care conduc astăzi România în direcţia corectă, pentru că există patru parteneriate sfinte în această ţară – parteneriatul cu UE, parteneriatul cu Statele Unite, parteneriatul cu NATO şi nu în ultimul rând, cred eu, ca o ţară creştină, parteneriatul cu Dumnezeu, care a lăsat valorile şi libertăţile individului, pe care le vom proteja...”.
 
Această aiureală şi declaraţie de supuşenie de la tribuna Parlamentului m-au lămurit şi mi-au readus în prezent starea de lehamite. O fi „legea 5G” a lui Iohannis şi a americanilor, însă microundele din afara ei au prăjit, pesemne, multe circuite de prin Parlament şi de prin partidele politice. Ar fi fost mai simplu dacă ne ofeream să cumpărăm acţiuni la Huawei, pentru a rezolva problema la rădăcina ei.

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici