COMENTARIU Lelia Munteanu: “I-am băgat pe toţi criminalii de război în Guvern şi orice criminal de război care a refuzat să devină ministru a fost aruncat în închisoare”

O carte publicată luna trecută, dezbătută în cercurile intelectuale din Orientul Mijlociu: “Lebanon Days. Memories of an ancient land through economic meltdown, a revolution of hope and surviving the 2020 Beirut explosion” (Atlantic Books Australia, 2024) semnată de scriitorul australian Theodore Ell. Autorul a petrecut câţiva ani la Beirut, între 2018 şi 2021, soţia sa fiiind diplomat la Ambasada Australiei.

Ţară altădată cunoscută drept “Parisul Orientului Mijlociu”, Libanul este astăzi ostatecul Hizballah, cu un leadership fără autoritate şi corupt, cu probleme economico-sociale cronicizate pe cale să îl aşeze în definiţia statelor eşuate.

Recenzând cartea lui Ell, conaţionalul său, Ian Parmeter, expert în Orientul Mijlociu, rememorează un episod fabulous care dacă ar fi să poarte un titlu s-ar putea numi “Rădăcina răului”:

“Îmi amintesc că ambasadorul SUA, în 1997 (braţul înarmat al Hizballah se înfinţase deja de doi ani, n.m.), a invitat un grup de politicieni libanezi şi câţiva ambasadori occidentali la reşedinţa sa, pentru a informa o delegaţie a Congresului SUA cu privire la aranjamentele postbelice (e vorba despre războiul civil, n.m.). Un congresman a întrebat dacă libanezii au organizat o <comisie pentru adevăr şi reconciliere> după război, aşa cum a făcut Africa de Sud după abolirea apartheidului. Unul dintre invitaţi, acidul lider druz Walid Jumblatt, pe atunci ministru, a răspuns imediat: <Nu! Noi am fost mai sofisticaţi în Liban. I-am băgat pe toţi criminalii de război în Guvern şi orice criminal de război care a refuzat să devină ministru a fost aruncat în închisoare>. În mijlocul râsetelor, ambasadorul SUA a explicat delegaţiei uluite că, în fond, cam asta s-a şi întâmplat”.