COMENTARIU Lelia Munteanu: În Valea cu Sfinţi la Ferestre

Papa Celor 33 de Zile, Fericitul Ioan Paul I, a murit cu o carte în mână. Prima sa comemorare liturgică după beatificare s-a săvârşit în urmă cu o lună, pe locurile natale, în Valea Biòis (provincia Belluno, regiunea Veneto), Valea cu Sfinţi la Ferestre.

Întrebat la întronizare, pe 26 august 1978, de ce şi-a ales două nume (fiind primul Suveran Pontif care a făcut-o), a explicat că i-a fost greu să se decidă pentru care dintre darurile predecesorilor săi să opteze: "Nu am nici înţelepciunea inimii a Papei Ioan al XXIII-lea, nici cultura Papei Paul al VI-lea, şi totuşi mă aflu în locul lor şi trebuie să slujesc Biserica".

Au fost 33 de zile, în care omul acesta, Albino Luciani, fost patriarh de Veneţia, a condus corabia Bisericii fără să piardă nordul, până când viaţa i s-a lovit de moarte. Într-o zi, nu mă îndoiesc de asta, calendarul Romano-Catolic îl va număra între sfinţi.

Nu e prima oară când îl invoc pe cel a cărui uşă era deschisă tuturor şi îi mângîia pe toţi, cel care i-a scris lui Pinocchio, imaginându-şi-l adolescent şi dându-i sfaturi pentru clipa în care se va îndrăgosti întîia oară, Papa Ioan Paul I, care a avut curajul credinţei de a declara că păcatul cel mai mare al lui Iuda n-a fost atunci când l-a vândut pe Hristos pe 30 de arginţi, ci când a crezut că e de neiertat. "Nici un păcat nu e prea mare, orice nenorocire, cât ar fi de mare, poate fi subsumată mereu milei infinite".

Scriu astăzi despre fostul patriarh al Veneţiei, care îşi cârpea veşmintele arhiereşti să nu cheltuie din banul văduvei şi al orfanilor, despre primul Papă cu două nume, pentru că a murit cu o carte în mână şi mi-a lăsat, ca pe un avertisment, şansa să mă întreb ce carte citea.