COMENTARIU Lelia Munteanu: Ruda unui ostatec israelian, către şeful Consiliului Naţional de Securitate: „Am tot dreptul să simt durere şi ură!"

Nu mai departe decât joi, şeful Consiliului Naţional de Securitate, Tzachi Hanegbi (un apropiat al premierului), la o întrunire cu rudele ostatecilor (despre care a relatat Canal 12 din Israel), le-a spus acestora, pe un ton înţepat, că Executivul „nu va lua decizia de a opri războiul pentru întoarcerea tuturor ostaticilor".

Recuperarea ostatecilor este, totuşi, unul dintre cele două obiective majore ale acestui război, de egală importanţă, cum a subliniat în repetate rânduri Netanyahu, în calitate de comandant al Armatei. Două obiective evident contradictorii de la bun început, dar nu există contradicţie care să stea în calea speranţei oamenilor care îi vor acasă pe cei dragi ai lor. 

„Vom continua lupta în Gaza şi în nord iar abia atunci ne vom aşeza să evaluăm situaţia", le-a declarat Hanegbi (în foto, la urechea dreaptă a lui Netanyahu).

Şeful Consiliului Naţional de Securitate s-a iritat rău când o doamnă, rudă a unui ostatec, l-a întrebat dacă e gata piscina premierului,  remarcând că banii cu care tocmai a fost construită ar fi trebuit să folosească Armatei. Hangegbi i-a replicat că Netanyahu poate construi şi zece piscine pe banii lui. "Sunt cuvinte care sună oribil!", i-a spus demnitarul, privind-o încruntat. Şi a adăugat că din astfel de întruniri nu ar trebui să emane atâta ură şi... durere!

Ruda ostatecului i-a răspuns memorabil: „Am tot dreptul să simt durere şi ură, pentru că am stat în cameră sigură, timp de 15 ore (pe 7 octombrie, în timpul atacului barbar al Hamas, când Armata şi forţele de ordine paralizaseră, n.m.). Am fugit de terorişti şi am călcat pe cadavre, iar voi nu aţi făcut-o!".

Orice comentariu e de prisos.