COMENTARIU Sorin Avram: Klaus Iohannis, un profesor oarecare care a ratat şansa de a cunoaşte valorile României

La întrebarea domnului Erdogan, domnului Iohannis ar fi trebuit să-i cadă cerul în cap şi să-şi spună cu ciudă că în cei 8 ani de preşedinţie nu a avut curiozitatea de a încerca să-l cunoască cât de cât pe unul dintre cei mai mari fotbalişti i-a avut lumea. Una este să te întâlneşti la o decernare de decoraţii sau la o recepţie oficială în care se schimbă amabilităţi mincinoase, şi alta este să stai de vorbă cu un om în cadrul unor întâlniri programate. Să stai de vorbă pentru a afla personal cum a ajuns la marea performanţă şi ce crede că ar putea face România pentru el şi pentru domeniul său de activitate.

În cei 8 ani de preşedinţie, Klaus Iohannis a ratat ocazia de a cunoaşte atâţia şi atâţia oameni valoroşi pe care i-a avut şi încă-i mai are România. Domnul Iohannis nu şi-a găsit vreme să discute nici cu scriitorii, nici cu artiştii, nici cu medicii şi nici cu reprezentanţii altor bresle care au făcut performanţă. Nu mă refer la cele câteva întâlniri avute cu unii intelectuali care făceau parte din orchestra de cântăreţi în strună, pe care îi folosea pentru a se legitima şi pentru a-i decredibiliza pe adversarii săi politici.

Un profesor oarecare de fizică venit de la Sibiu în Capitala României a ratat marea ocazie a-şi dezvolta o reţea de cunoştinţe care să cuprindă oameni de o certă valoare în domeniile lor de activitate. A ratat ocazia de a-şi crea o plasă relaţională alcătuită din numeroase fire care l-ar fi putut ajuta să coboare clanţa diferitelor uşi ale unor cabinete importante. Altceva ar fi fost dacă preşdintele turc ar fi ştiut că preşedintele României se află într-o bună relaţie cu Gică Hagi ori dacă premierul Franţei ar fi aflat că preşedintele României se întâlneşte uneori cu Cristian Mungiu, câştigător de Palme D`or, şi cu alţi ochi s-ar fi uitat la preşedintele român cancelarul german dacă ar fi ştiut că acestuia îi place să discute, măcar şi telefonic, cu Herta Muller, câştigătoarea Nobelului pentru literatură.

Aşa cum trece limuzina prezidenţială pe lângă coloana de maşini aflată pe drumul care duce de la Bucureşti la Sibiu, aşa a trecut Klaus Iohannis pe lângă oportunitatea de a-şi lărgi orizontul cunoaşterii, acesta crezând că dacă a fost ales în două rânduri de milioane şi milioane de români, atunci este clar că este un om care le ştie pe toate, cea mai înaltă funcţie în stat oferindu-i diploma de absolvent magna cum laude al Facultăţii de Atoateştiutor.

Din cauza ratărilor lui Klaus Iohannis, România a ratat ocazia de a avea un preşedinte care, cu ajutorul valorilor autohtone, ar fi putut să înţeleagă mai bine această Ţară şi să facă mai multe pentru ea.

La finalul celor două mandate, Klaus Iohannis se va întoarce la una dintre multele sale case aşa cum a venit. Mai exact, cu acelaşi bagaj de cunoştinţe sărac. Fotografiile cu şefii de stat şi de Guvern realizate în cadrul întâlnirilor oficiale nu se pun, pentru că acolo nu apare Klaus Iohannis, ci preşedintele României, adică funcţia. Fără funcţie, nimeni nu-l va mai cunoaşte pe domnul Iohannis, omul care a avut şansa de a cunoaşte nişte valori, dar a preferat să se rezume la a cunoaşte doar o viaţă de bugetar de lux. Dacă atâta poate.