Cum am supraviețuit Evaluării Naționale. Mic ghid pentru toată lumea

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Astăzi vei zâmbi și vei crede că exagerez, că dramatizez inutil și că, până la urmă, un examen rămâne doar un examen; peste douăsprezece luni însă, după ce vei fi trăit și tu anul acela ciudat în care întreaga familie începe să numere timpul după simulări, meditații, modele de subiecte și afișarea rezultatelor, sunt convinsă că vei avea impresia nu doar că mi-ai citit jurnalul, ci că, într-un moment de neatenție, l-ai și scris împreună cu mine.

Adolescentul meu se numește Patrick și are aproape 15 ani. Dacă s-ar organiza un campionat mondial al camerelor imposibil de explicat logic, el ar fi pe cea mai de sus treaptă a podiumului, n-am niciun dubiu.

Al 12-lea record mondial pentru Ilie Dobre. Comentatorul sportiv intră din nou în istorie

De ce nu slăbești, deși mănânci corect și faci sport. Factorul gratuit pe care aproape toată lumea îl ignoră

Poate reușiți voi să îmi explicați cum este posibil ca un copil care își amintește aproape fotografic un text la română, o formulă sau o demonstrație la matematică să nu observe că de trei zile calcă pe același hanorac, că stiloul zace sub un manual de biologie, iar caietul de română dezvoltase o relație aproape sentimentală cu un prosop ud.

Singurul care nu pare deloc deranjat de peisajul apocaliptic din camera mai sus amintitului personaj, este Oscar, un bichon maltez blazat, obișnuit să-și facă culcuș printre mormanele de cărți și resturi de te miri ce, cu seninătatea unui călugăr budist care înțelege că ordinea este o preocupare exclusiv umană și, prin urmare, perfect inutilă.

Multă lume m-a întrebat care a fost secretul rezultatelor lui Patrick (fraza asta sună ca reclamele mascate ale influencerilor), însă întrebarea m-a amuzat, pentru că oamenii sunt îndrăgostiți de ideea secretelor.

OPINIE. Eliza Ene Corbeanu: Cum am supraviețuit Evaluării Naționale. Mic ghid pentru toată lumea

Vor să existe o metodă miraculoasă, un profesor genial, o culegere magică sau o formulă pe care ceilalți n-au descoperit-o încă.

Ei bine, adevărul este infinit mai plictisitor și tocmai de aceea funcționează atât de bine – nu a existat niciun secret, ci doar sute de zile aproape identice, în care Patrick a mers la școală, s-a întors de la școală, a venit acasă și-a aruncat hainele fără nicio mustrare,  s-a așezat la birou și a rezolvat încă un test, apoi încă unul și încă unul.

Era să uit, există un lucru de la care n-am făcut niciodată rabat și despre care sunt convinsă că a cântărit mai mult decât multe ore de studiu – înotul, pentru că am crezut întotdeauna că fiecare copil ar trebui să practice un sport, indiferent care e acela.

Prefer să mut o meditație, să rearanjez programul, să amân cumpărăturile, dar ora de înot rămâne neatinsă.

Ultima lună a fost, fără exagerare, cea mai liniștită și cea mai ciudată, pentru că a luat decizia de a nu mai ieși din casă decât pentru școală și înot.

Cu prietenii se mai vedea doar în apeluri video, din care auzeam uneori frânturi: „dacă la subiectul doi…”, „dar profa a spus altfel…”, „mai verific o dată”. Când îl întrebam dacă nu simte nevoia să ia o pauză, îmi răspundea invariabil:

• Poate găsesc chichița care mă ajută să iau zece.

Mi-a plăcut atât de mult replica asta, încât am început să caut și eu chichițe prin viața mea dezordonată.

Au urmat cele unsprezece weekenduri de simulări, pe care le-am întâmpinat, la început, cu rezerva firească a părintelui care bănuiește că școala are o încredere aproape nelimitată în virtuțile pedagogice ale dimineților de sâmbătă și duminică.

Numai că, puțin câte puțin, am descoperit că rostul lor nu era să-l învețe pe Patrick încă o formulă sau încă un comentariu, ci ceva mult mai greu de deprins: răbdarea de a-și duce gândul până la capăt.

Aproape fiecare lucrare îi întorcea aceeași lecție, spusă în altă formă: explică mai mult, nu te grăbi, nu presupune că profesorul știe ce ai vrut să spui, a fost, dacă vreți, întâlnirea lui cu un adevăr pe cât de simplu, pe atât de incomod, acela că nu ești răsplătit ceea ce ai în minte, ci ceea ce reușești să faci limpede pentru ceilalți.

Și când eram convinsă că nimic nu mă mai poate surprinde, a venit duminica dinaintea examenului. Era ora nouă seara și Patrick apare în ușă.

– Mama…n-am rezerve la stilou. De fapt am, dar nu se potrivesc la stiloul meu.

OPINIE. Eliza Ene Corbeanu: Cum am supraviețuit Evaluării Naționale. Mic ghid pentru toată lumea

Există propoziții scurte care au efectul unei explozii. În următoarele cinci minute l-am luat de-o aripă și am fugit spre mall cu sentimentul că destinul educației românești depinde exclusiv de rezervele pe care noi nu le aveam.

Am ajuns înainte să se închidă magazinele și, dintr-un inexplicabil exces de responsabilitate maternă, n-am cumpărat doar rezerve, ci și un stilou nou, încă niște rezerve și cred că, dacă pe raft s-ar fi găsit și acțiuni la fabrica de stilouri, le-aș fi cumpărat și pe acelea.

A venit și dimineața examenului la română, iar eu, care mă străduisem luni întregi să par un adult echilibrat și stăpân pe sine, descoperisem că tot echilibrul meu se rezuma la o singură dorință, rostită cu o insistență aproape copilărească: ,, orice… numai rezumat nu.”

Nu mă speriau subiectele grele, nici autorii surpriză, nici capcanele gramaticale, rezumatul era singurul lucru pe care știam că Patrick nu și-l dorește și, cum viața are un talent aproape ofensator de a alege exact varianta pe care ai exclus-o cu o seară înainte, primul lucru pe care l-am aflat după deschiderea subiectelor a fost că, bineînțeles, se dăduse rezumatul.

L-am văzut ieșind din școală și primul lucru care m-a derutat a fost că zâmbea.

– Ei? L-am întrebat, pregătită sufletește pentru orice.

– Când am văzut rezumatul, mi-am spus: „… exact asta nu voiam.” După care n-am mai avut ce face și m-am apucat de treabă.

Mi s-a părut una dintre cele mai sănătoase definiții ale maturității pe care le-am auzit vreodată. Ajunși acasă, când eu eram convinsă că povestea examenului se încheiase, Patrick s-a așezat la birou și, dintr-un amestec de curiozitate și poate puțină încăpățânare adolescentină, și-a rescris întreaga lucrare din memorie, aproape cu aceeași concentrare cu care o scrisese în sala de examen, după care i-a trimis-o profesoarei de română.

• Patrick, dacă asta ai scris, este de 10, i-a răspuns doamna.

Pentru prima dată după multe luni, am avut senzația că putem închide, în sfârșit, toate culegerile. Și, culmea, nu nota de 10 m-a liniștit cel mai tare, ci faptul că băiatul care se temea cel mai mult de rezumat tocmai îi supraviețuise zâmbind.

Matematica a venit după două zile și, spre deosebire de română, n-a mai produs nicio dramă în familie, pentru că era terenul lui. Dacă înainte de examenul la română mă rugasem să nu se dea rezumatul, înainte de matematică am avut, pentru prima dată după multe luni, sentimentul acela reconfortant că nu mai depinde nimic de mine. A ieșit din examen liniștit.

– Cum a fost?

– Bine.

Ați observat că adolescenții au un talent extraordinar de a economisi cuvintele exact în momentele în care părinții ar plăti bani serioși pentru câteva propoziții în plus? Două ore de examen au încăput, fără nicio dificultate, într-un singur bine. Și… gata. Dintr-odată, nu mai era nimic. Primele două zile au fost ciudate.

Rezultatele ne-au prins perfect organizați, aveam deja tipărite cererile pentru vizualizarea lucrărilor și pentru eventualele contestații, dar n-a mai fost nevoie de ele.

După ce s-au terminat telefoanele și  felicitările, mai rămăsese o singură problemă de rezolvat – camera copilului.

• Cred că trebuie să chemăm o firmă de salubritate.

OPINIE. Eliza Ene Corbeanu: Cum am supraviețuit Evaluării Naționale. Mic ghid pentru toată lumea

În loc de concluzie, iată care sunt cele zece reguli de supraviețuire pentru orice adolescent care intră în clasa a VIII-a:

1.⁠ ⁠Nu-ți cumpăra rezervele de stilou în seara dinaintea examenului. Și, dacă totuși o faci, pregătește-te să-ți vezi părinții puțin razna.

2.⁠ ⁠Camera ta are voie să fie un dezastru.

3.⁠ ⁠Nu te certa cu profesorii când îți spun „explică mai mult”.

4.⁠ ⁠Nu fugi de simulări.

5.⁠ ⁠Nu renunța la sport doar pentru că n-ai timp; creierul obosește mai repede decât corpul, iar un copil odihnit învață întotdeauna mai bine decât unul epuizat.

6.⁠ ⁠Vorbește cu colegii, cere ajutor, explică-le și tu ce ai înțeles; uneori înveți mai mult într-o discuție de o oră decât din zece pagini citite în grabă.

7.⁠ ⁠Dacă în ziua examenului vezi exact subiectul de care ți-a fost frică tot anul, nu te panica. Respiră…și colegul din banca a treia are aceeași față ca a ta.

8.⁠ ⁠După examen, rezistă tentației de a căuta baremul în primele cinci minute. Nu mai poți schimba nimic.

9.⁠ ⁠Nu încerca să fii mai bun decât colegul tău, încearcă să fii mai bun decât copilul care erai în septembrie.

10.⁠ ⁠Și, în sfârșit, nu uita că Evaluarea Națională durează câteva zile. Prieteniile, disciplina și încrederea că poți trece peste un examen greu durează mult mai mult.