ION CRISTOIU: Ca şi în 1996, rezultatul la alegerile locale din 2020 depinde de cine se duce la vot

  • Ion Cristoiu: Alegerile locale din 1996 au fost cîştigate de forţele antiPDSR care erau la vremea respectivă CDR şi USD (formaţiunea lui Petre Roman). Rezultatul exprima o tendinţă care definea în 1996, după şase ani de FSN-ism, electoratul
  • Ion Cristoiu: Am socotit că trebuie să postez interviul de la TVR2 de acum 24 de ani despre campania pentru localele din 1996, deoarece el a dă seamă de opiniile mele despre campanie cu cinci zile înainte de scrutin. Şi am ales data de 22 septembrie 2020, pentru că la fel ca în 28 mai 1996, mai sînt cinci zile pînă la scrutin
  • Ion Cristoiu: Spuneam în interviu, cu cîteva zile înainte de scrutin, că rezultatul alegerilor din 1996 depinde de cine se duce la vot. La fel spun şi acum, cînd mai sînt cîteva zile pînă la scrutin. Rezultatul depinde de cine se va duce la vot
3679 afişări
Imaginea articolului ION CRISTOIU: Ca şi în 1996, rezultatul la alegerile locale din 2020 depinde de cine se duce la vot

Publicistul Ion Cristoiu prezintă un interviu pe care l-a acordat TVR2 acum 24 de ani, cu cinci zile înainte de alegerile locale din 1996, pentru a arăta că şi atunci, ca şi acum, rezultatul alegerilor locale din 27 septembrie depinde de cine va merge la vot. Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„Pe cristoiuTv am postat marţi, 22 septembrie 2020, un interviu acordat de mine în 28 mai 1996, cu cinci zile înaintea alegerilor locale, din 2 iunie 1996, pentru Tvr2, publicistului de talent care a fost Emanuel Isopescu (în 2 august 2020 a decedat, la vîrsta de 75 de ani). Interviul, înregistrat pe VHS, a fost descoperit de mine la Găgeşti Deal, unde dusesem cu ani în urmă, spre depozitare sau mai degrabă spre uitare, un geamantan de astfel de casete, toate cu interviuri şi intervenţii de ale mele la televiziuni în anii cînd şi eu şi România postdecembristă eram mai tineri.

Din cîte se ştie acum alegerile locale din 1996 au fost cîştigate de forţele antiPDSR care erau la vremea respectivă CDR şi USD (formaţiunea lui Petre Roman). Rezultatul exprima o tendinţă care definea în 1996, după şase ani de FSN-ism, electoratul nostru. La parlamentarele din 3 noiembrie 1996, CDR şi USD au învins la scor PDSR. În turul al doilea, Ion Iliescu a fost bătut de Emil Constantinescu. Am socotit că trebuie să postez interviul de acum 24 de ani despre campania pentru localele din 1996, deoarece el a dă seamă de opiniile mele despre campanie cu cinci zile înainte de scrutin. Şi am ales data de 22 septembrie 2020, pentru că la fel ca în 28 mai 1996, mai sînt cinci zile pînă la scrutin. În 28 mai 1996 despre campania pentru localele din 2 iunie 1996, se pronunţa, aşa cum se vede din înregistrare, un Ion Cristoiu în vîrstă de 48 de ani, director al celui mai puternic ziar al momentului Evenimentul zilei. În aceste zile despre campania pentru localele din 27 septembrie 2020 se pronunţă un Ion Cristoiu în vîrstă de 72 de ani, care nu mai conduce o publicaţie de puterea Evenimentului zilei. Există un punct comun între Ion Cristoiu de atunci şi Ion Cristoiu de acum ?

Sigur că da. Spuneam în interviu, cu cîteva zile înainte de scrutin, că rezultatul alegerilor din 1996 depinde de cine se duce la vot.

La fel spun şi acum, cînd mai sînt cîteva zile pînă la scrutin.

Rezultatul depinde de cine se va duce la vot.

Reproduc mai jos interviul din 28 mai 1996. Titlul şi intertitlurile au fost puse acum. Am păstrat oralitatea intervenţiilor mele, fatală cînd e vorba de un interviu în direct la tv.

 

Emanuel Isopescu: În această seară publicistul şi analistul politic Ion Cristoiu. Bună seara, bine aţi venit!

Domnule Cristoiu haideţi să încercăm să fixăm acest moment cu cinci zile înainte de 2 iunie, de vot, care va să zică, să fixăm momentul, starea de electorat faţă de oferta electorală şi dacă doriţi prin a face comparaţie cu acelaşi moment al anului 1992.

Ion Cristoiu: Da, întrebarea dumneavoastră este mai mult decît binevenită, am constatat cu surprindere că în analiza acestei campanii electorale nu se face o raportare la 1992. Deci nu se face o raportare între cele două stări politice, pentru că sînt două stări complet diferite, între cele două stări ale României, una era în 1992, alta e cea de acuma, pentru că actuala campanie electorală are nişte lucruri în plus, faţă de 1992, şi lucruri în minus care reflectă evoluţia României. Deci, în primul rînd, în 1992 aveam situaţia unui guvern, deci gestionarea campaniei şi a alegerilor locale era făcut de un guvern de tehnicieni, guvernul Stolojan, care din câte văd, din câte mi-am notat pe 16 octombrie 1991 s-a prezentat în faţa parlamentului.

În 1996 lucrurile sînt schimbate. Avem un guvern care este şi participant, care este un guvern PDSR, care şi participă la alegeri. Dar din acest punct de vedere este interesant că mai suspectat era în perioada respectivă, am urmărit presa, m-am întors şi am văzut presa din 1992, care era de tehnicieni, că ar fi părtinitor.

 

Emanuel Isopescu: Şi nu era implicat politic.

Ion Cristoiu: Culmea era mai suspectat atunci decît e acum acest guvern care, de fapt şi organizează alegerile dar este şi participant. Este şi arbitru şi jucător. Acest lucru exprimă o maturizare a vieţii politice româneşti pentru că această teză că guvernul care întotdeauna vrea să facă fraude, vrea să-şi tragă spuza pe turta lui este un semn de imaturitate politică. Deci faptul că acum nu se mai pune această problemă cu atîta tărie arată o maturitate.

Emanuel Isopescu: Vă pot contrazice. Un cetăţean din Botoşani a descoperit că sînt, că ar fi, şi susţine lucru acesta, că ar fi 207 metode de fraudă electorală. Mi se pare o iluzie.

Ion Cristoiu: Dar îmi dă posibilitatea ca, făcînd o paranteză la răspunsul la prima întrebare, asupra faptului că este o imensă greşeală, mai ales din partea opoziţiei, a vîntura ideea de fraudă electorală. Cînd multă lume mă întreabă şi în legătură cu alegerile locale şi cu cele generale cine va cîştiga eu dau un răspuns în genul următor: Depinde de cine se duce la vot. Deci în momentul în care opoziţia va flutura ideea că vor fi fraude electorale în acel moment, automat electoratul de opoziţie nu se va mai duce la vot pentru că spune: „Ce rost are să mă mai duc, pentru că oricum ies ceilalţi”. Asta este o imensă prostie şi mai ales, pînă la ora actuală, cel puţin în campania care s-a desfăşurat, nu putem ??? fraude electorale şi nu cred că nici în timpul alegerilor. O serie întreagă de nereguli, cum să spun, care sînt tipice balcanismului nostru, slabei dezvoltări a democraţiei nu le putem considera fraude.

Dar vreau să mă întorc la 1992. Foarte interesant a mai fost în 1992 faptul că televiziunea era mult mai urîtă decît acum.

Emanuel Isopescu: Era printre singurele şi toţi stăteam zi şi noapte în faţa micului ecran. Interesul, era mai urîtă, dar interesul era uriaş.

Ion Cristoiu: Da, o observaţie foarte interesantă. Deci, pe 3 ianuarie, mi-am notat eu, Convenţia Democratică a avut o întîlnire cu primul ministru, unde a cerut schimbarea conducerii televiziunii pentru că ar fi părtinitoare în campania electorală. E o sabie cu două tăişuri. De ce nu mai e această, să zicem, această bătălie politică pentru televiziune? S-ar putea considera asta o maturizare a televiziunii. Dar s-ar putea şi asta ce spuneţi dumneavoastră cu tristeţea faptului că televiziunea naţională şi-a pierdut din interes ca instrument în campania electorală.

 

 

Competitorii au renunţat la bătălia prin televiziuni

 

Emanuel Isopescu: Nu ştiu, segmentul de telespectatori s-a mai răspîndit, pentru că sînt în Bucureşti 5-6 posturi, fiecare organizează, la rîndul său, un alt timp de campanie, cu alte mijloace, şi poate că acum s-a segmentat oarecum publicul telespectator, de ce nu?

Ion Cristoiu: Da. Cred că asta este o explicaţie. Deci pe de o parte au apărut televiziunile particulare şi foarte multe televiziuni locale dar eu cred şi faptul că deja în actuala campanie, faţă de 1992, s-a renunţat, chiar înşişi competitorii au renunţat atît de mult la bătălia pentru televiziune şi au ales alte mijloace: operaţiunea „cizme de cauciuc”, mersul prin vizite, afişe, întîlniri cu alegătorii, deci undeva lucrurile s-au schimbat, folosirea clipurilor, deci a publicităţii.

Emanuel Isopescu: Putem vorbi practic despre o civilizare a campaniei electorale? A luptei în sine? Sigur cu nişte excepţii pe care le vom pomeni.

Ion Cristoiu: Da. Putem vorbi. S-a făcut mare caz şi de incidentul de la Satscut, şi de incidentul de la Bucureşti...

Emanuel Isopescu: Şi Botoşaniul...

Ion Cristoiu: De la PDSR, care s-a ??? afişul lui Adrian Năstase. Acestea nu sînt, acestea sînt nişte, nu pot fi considerate violenţe în campanie.

Emanuel Isopescu: Le putem spune şicane?

Ion Cristoiu: Le putem spune şicane pe româneşte. Vă dau un exemplu: într-un sat s-ar putea întîmpla ca un conflict între două familii să ia aspectul unui conflict politic.

Emanuel Isopescu: În ʼ92 s-au petrecut asemenea lucruri.

Ion Cristoiu: Şi acum se petrece. S-ar putea ca să zicem doi candidaţi unul PDSR şi să zicem unul CDR sau USD pentru primărie să fie de fapt, două familii învrăjbite, care de fapt nu e o bătălie între programele politice ci o bătălie între două familii. Apoi sînt aşa şicane, n-are nici un rost, că se rup afişele. Asta e nimic dacă ne uităm în alte ţări ce s-ar putea întîmpla în campania electorală.

Emanuel Isopescu: În mod evident legea nu se respectă în privinţa afişajului. Au apărut aşa zise banner-uri, au apărut afişe uriaşe, deşi legea stabileşte clar cam la ce are dreptul fiecare candidat. Dar au apărut unde e voie să pună un afiş să pună zece ş.a.m.d.

Ion Cristoiu: Dar eu cred că aici legea n-a ţinut cont de două realităţi. Deci în primul rînd cred că trebuiau create nişte locuri speciale de afişaj. Şi al doilea lucru probabil ar trebui discutat faptul că legea a defavorizat independenţii. Deci, deşi s-a făcut atîta caz de faptul că la alegerile locale vor avea proprietate oameni şi nu partidele. Deci a fost mult mai uşor dacă cineva şi-a găsit un partid din ăsta de apartament ce s-a înscris în campania pentru primărie şi mult mai rău pentru independent care a trebuit să strîngă semnături, care a trebuit să se descurce. Dar eu nu cred totuşi în faptul că cu cît pui mai multe afişe cu atît vei cîştiga alegerile.

Emanuel Isopescu: Aceasta e o dulce iluzie.

Ion Cristoiu: E o dulce iluzie. Această idee că dacă este peste tot un afiş al unui candidat lumea... cred totuşi că pînă la urmă se va vota, ca şi pînă în 1992, şi pe seama, se va ţine cont nu numai de oameni dar şi de partide. Se va ţine cont, într-un fel, de ăsta e omul nostru şi n-are importanţă cum e.

Emanuel Isopescu: Ce părere aveţi de, mă rog, de spargerile reclamate de diverse formaţiuni politice, deci sedii de partide devastate ş.a.m.d., arestări.

Ion Cristoiu: Nici aici n-aş exagera. Vedeţi la noi este foarte uşor. Eu sînt jurnalist şi ştiu cît de uşor este de..., cît de greu este de găsit o ştire senzaţională.

Emanuel Isopescu: E adevărat!

Ion Cristoiu: Şi atunci, cum să spun, totuşi este o campanie liniştită, o campanie în care aţi văzut că mulţi comentatori sînt nemulţumiţi că e liniştită. După mine este o campanie normală. Nu mi se pare că o campanie electorală la un moment dat trebuie să răstoarne viaţa cu fundul în sus, lumea să nu mai trăiască, să nu mai respire, să nu mai muncească. Nu, oameni îşi văd de treburi şi cînd au timp se mai uită şi la campania electorală. Important este să se ducă la vot

Emanuel Isopescu: Iată c-am deschis un nou subiect în discuţia noastră: stilul campaniei 1996. Aţi început cu cîteva lucruri interesante, printre care pe bună dreptate aminteaţi clipurile electorale care n-au existat în ʼ92.

Ion Cristoiu: Incontestabil avem de-a face cu o campanie care arată o maturizare a partidelor şi a vieţii politice din România. Uita-ţi, de exemplu, în 1992, nimeni nu-şi aminteşte, se foloseau mitingurile. Chiar Convenţia pe 24 ianuarie a făcut un miting din acesta uriaş. N-au mai fost mitinguri. Deci au apărut cîteva formule noi. După mine cea mai importantă şi cu cea mai mare contribuţie la dezvoltarea democraţiei o constituie aceste deplasări în teritoriu. Am văzut partide care au plecat...

Emanuel Isopescu: Cîte zece zile aşa.

Ion Cristoiu: Sigur această operaţiune eu am intitulat-o „cizmele de cauciuc” e o sintagmă.

Emanuel Isopescu: Şi „războiul bidinelelor” vă aparţine.

Ion Cristoiu: Şi „războiul bidinelelor”, dar vedeţi nu am criticat am spus că e deja o chestiune de rutină. Că ei se duc în piaţa cutare. Ei ştiu deja că toţi candidaţii s-au dus prin pieţe, pe la întreprinderi, se duc prin sate. Nu ştiu dacă din punct de vedere electoral, deci pentru ei, au eficienţă. Pentru democraţie este o lecţie extraordinară. Deci pentru prima dată după 1989 sau după 50 de ani, după 1945, cetăţeanul român are sentimentul că vine un moment cînd unul şi-i cerşeşte votul.

Emanuel Isopescu: Exact.

Ion Cristoiu: Nu ştiu, care se teme de el. Sigur că după ce i-l dă poate-l înşală. Dar toate aceste lucruri pe care noi le criticăm: avalanşa de promisiuni, vizitele, curtea care se face se dă bere pe gratis, se dau pixuri, tot acest efort este cerşire de vot. Deci pentru prima dată cetăţeanul român ar trebui să tragă concluzia: domnule, uite totuşi vine un moment în care ăştia care sînt la putere.

Emanuel Isopescu: Un sentiment al superiorităţii şi siguranţei lui că este important ca alegător.

Ion Cristoiu: Da, iată că asta e democraţia, că contează. Vine cineva şi mă roagă, vine în satul meu şi mă roagă. Cum pînă la urmă să nu-i dau votul. Uite e în stare să vină să stea de vorbă. E foarte important acest lucru şi, cum să spun, asta ar trebui să ducă la o creştere a numărului de oameni care se duc la vot.

Emanuel Isopescu: Avalanşa aceasta de candidaţi, îmi cer scuze, deci sînt 282 de mii şi ceva de candidaţi în toată ţara. S-a pus întrebarea şi mi-o pun şi eu: vor duce oamenii către vot sau îi vor împinge înapoi într-un soi de indiferentism?

Ion Cristoiu: Nu, eu nu cred că această avalanşă de candidaţi este un lucru negativ. El exprimă în primul rînd, această avalanşă de candidaţi, tot un fenomen democratic. Un om care vrea să candideze are această libertate şi înseamnă că simte şi el nevoia să ajungă ceva. Doi, foarte interesant un lucru această avalanşă de candidaţi, faţă de 1992, la postul de primar spune însă un lucru foarte primejdios: şi anume foarte mulţi oameni au devenit conştienţi cît de important este acest post de primar, deci să nu uităm că în 1992 nu aveam experienţa unor primari aleşi după 1989. Este pentru prima dată cînd, după patru ani, oameni au văzut ce poţi să faci ca primar.

Emanuel Isopescu: Şi ce nu poţi să faci.

Ion Cristoiu: Nu, ce poţi, nu cetăţenii, candidaţii şi am impresia că pentru prima dată mulţi dintre ei, avalanşa asta are şi explicaţia că mulţi dintre ei s-au gîndit „domnule n-ar strica un post de primar, poate e mai bine decît un post de preşedinte al României”. Că au făcut casele.

Şi ăsta e un lucru care exprimă o stare de spirit. Nu ştiu, poate trebuie o analiză sociologică. Dar după mine nu influenţează. Uitaţi-vă şi la Bucureşti se detaşează totuşi cîţiva care sînt serioşi. Fie în funcţie de partidele pe care le reprezintă, fie ei ca personalitate.

Emanuel Isopescu: Valori personale.

Ion Cristoiu: Da, eu cum să spun, cînd o să facem o analiză după ce se termină alegerile vom vedea că din 42 de candidaţi.

Emanuel Isopescu: Sînt 47.

Ion Cristoiu: Din 47 de candidaţi sînt vreo 30 care nici n-au mai apărut la televizor. Că după ce s-au înscris nu-i mai ştie nimeni. Nu, după mine avalanşa nu va aduce electoratul. Iar pe plan local s-au localizat suficient de multe personalităţi puternice ca să nu poată fi înăbuşite de avalanşa de candidaţi. Foarte important în 1992, s-a constat, a fost o statistică, au dominat la nivel de alegeri şi candidaţi, inginerii. Cum este acum încep să domine oamenii de afaceri. În 1992 oamenii de afaceri nu au fost prezenţi în calitate de candidaţi.

Emanuel Isopescu: Nu vă supăraţi nici nu prea erau.

Ion Cristoiu: Deci iată o realitate a României din ultimii şase ani faptul că încep să apară. Doi campania electorală începe să arate un lucru tipic democratic. Dacă nu ai bani şi forţă organizatorică n-are nici un rost să mai fi partid politic. Se vede clar că sînt partide care au bani, care au organizare, care ştiu meserie şi care, după mine, merită să guverneze România şi partide care or fi ele de treabă, cinstite, de oameni bine intenţionaţi, dar dacă nu ştiu să facă clipuri, dacă nu pot să facă afişe, dacă nu au bani să se ducă în teritoriu, dacă nu ştiu să se prezinte.

 

 

Să ne dăm votul şi în funcţie de cît de inteligent şi-a dus campania electorală

 

Emanuel Isopescu: Nici să se prezinte, cu alte cuvinte...

Ion Cristoiu: Da, nu ştiu, după mine ar trebui, la un moment dat, să ne dăm votul şi în funcţie de cît de inteligent şi-a dus campania electorală.

Emanuel Isopescu: Pentru că aşa va proceda şi dacă

Ion Cristoiu: Păi dar e normal. Dacă el nu ştie să-şi organizeze o campanie electorală cum cred eu că va organiza acolo o primărie. În ultimă instanţă o campanie electorală e organizarea a ceva. Deci ce înseamnă organizare a ceva: de unde fac rost de bani, ce afişe fac, ce fantezie fac, cum prind mass-media.

Emanuel Isopescu: Cum mă adresez şi cui mă adresez.

Ion Cristoiu: Din faptul că ai făcut o campanie electorală deşteaptă arată că după ce vei ajunge la primărie vei fi un om deştept şi vei reuşi să rezolvi ceva. Că de fapt asta e problema fundamentală a primăriei.

Emanuel Isopescu: Bun aici în vînătoarea după voturi e aproape un făcut al oricărei campanii electorale, orice formaţiune politică, de orice orientare ar fi face apel în mod inevitabil la populisme. La promisiuni electorale populiste. Cum poate fi judecată formaţiunea aceasta în funcţie şi de propria doctrină, care nu e populistă, uneori.

Ion Cristoiu: Deci eu cred că aici e vorba de un efect pe care l-aş numi efectul septembrie 1992. Deci atunci oamenii politici au ajuns la concluzia că făgăduielile în campania electorală, chiar dacă nu pot fi acoperite uneori, sînt mai rentabile decît realismul. Sigur, oamenii şi-au dat seama, deci oamenii politici şi-au dat seama că nu cîştigi voturi dacă spui „Eu cînd voi ajunge în fruntea primăriei, primul lucru pe care-l voi face voi mări taxele”. Din start, pierzi. De fapt peste tot în lume o campanie electorală este plină de făgăduieli, din punctul ăsta de vedere. Sigur că aceste făgăduieli nu se vor aplica în realitate. Eu cred însă că în judecare, aş da o indicaţie se poate spune, în judecarea acestor făgăduieli trebuie să vedem dacă omul împreună cu făgăduiala are şi soluţia. Să spunem că X zice, dau un exemplu, „noi vom plata, cînd voi ajunge eu primar, un şir de 300 de plopi în oraşul meu pe strada principală”. Dacă rămîne numai asta eu nu l-aş vota. Dacă îmi spune şi cum, de unde banii, de unde ia plopii, în cît timp mi-i faci şi unde îi pune şi cînd e gata înseamnă că acela e gospodar.

Emanuel Isopescu: Deci vă referiţi la acele promisiuni care dovedesc şi o anumită acoperire, cel puţin teoretică.

Ion Cristoiu: Nu. Dovedesc că e un gospodar nu zice de mîine fac un elicopter, nu zice, ăla e un proiect. Un gospodar îşi zice am bani, de unde îl iau, ştiu să-l conduc şi la ce-l folosesc. Vom vedea. Sînt deja candidaţi care fac făgăduieli din acestea aiuritoare, fără acoperire.

Emanuel Isopescu: Ca apa caldă şi căldura, de exemplu, la sfîrşitul mileniului II.

Ion Cristoiu: O campanie electorală se adaptează la realitatea din România. Dacă eram, mă rog, în California nu puneam această problemă. Dacă asta e problema. Dar şi la apa caldă, vedeţi dumneavoastră, ideea că voi aduce apă caldă, asta este o promisiune vagă. Trebuie să apreciezi şi am văzut în felul următor: voi face un contract cu firma X, timp de atîtea zile voi bloca străzile. Deci acolo se va vedea mintea de gospodar, nu făgăduielile.

Emanuel Isopescu: Domnule Cristoiu lupta electorală este o luptă pentru lupta nehotărîţilor, este deja ??? cu o oarecare rigoare ştiinţifică numai că această luptă pentru hotărîrea nehotărîţilor costă enorm. Sînt chiar critici pe această temă, că întreaga campanie electorală, dacă ar fi să fie măsurată financiar cu banii respectivi s-ar fi putut, ştii eu, ţine şomerii României încă cîteva luni. Cum apreciaţi: este necesară această cheltuială au ba?

Ion Cristoiu: Da este necesară pentru că este chiar un moment al democraţiei, democraţia trebuie să-şi permită acest lux de-a pierde nişte bani pentru că, v-am spus, campania electorală este perioada în care se cerşeşte votul. Deci perioada în care eu ca alegător mă simt stăpîn. E un moment de triumf al democraţiei, trebuie să fie. Bun, să spunem că nu aveam o campanie electorală, păi atuncea care e deosebirea între democraţie şi dictatură. Există, din nefericire, şi cred că se vede în anumite, şi aici participarea la vot poate să fie, nu-mi dau seama, undeva sub semnul întrebării, poate pare masivă, o prea mare linişte. Dar eu cred că una din cauze aţi fost şi dumneavoastră, televiziunile care, nu ştiu, poate ar trebui măcar în ultimele zile tensionată această idee. Nu ştiu create, mă rog, românii chiar şi în ultimele zile se hotărăsc cu privatizarea dar în ultimele zile ar să se creeze o atmosferă că totuşi vin alegerile, gata, totuşi am intrat în linie dreaptă. Nu spun ca să faceţi acum propagandă unui partid sau altuia.

 

La ora actuală pare să ne aşteptăm la un absenteism mare

 

Emanuel Isopescu: Ar fi o greşeală.

Ion Cristoiu: Dar trebuie creată această idee şi televiziunea română are încă posibilitatea, nu ştiu, chiar cu mijloacele ale vechi pe care le are, nu ştiu, „Duminică cu toţi la vot”. Adică trebuie făcut ceva prin care să se nască...

Emanuel Isopescu: Noi am mai încercat, dovadă acest şir de interviuri, dincolo de Studioul electoral şi de Agenda electorală am încercat şi prin acest şir de emisiuni şi chiar încă nişte emisiuni specializate pe tehnica de votare. Vom încerca şi în zilele următoare pentru că despre tehnica de votare putem să vorbim şi sîmbătă inclusiv, vom încerca şi acest lucru. Dumneavoastră aveţi dreptate. Gîndim, problema esenţială a acestei campanii: dacă este sau nu necesar să votăm. Nu ne putem gîndi un minut la electorat, deci aceea stare a electoratului. Cum credeţi în clipa de faţă electoratul votul de la 2 iunie?

Ion Cristoiu: Cred că-l priveşte cu mult mai mare normalitate decît în 1992. În 1992 votul pentru alegerile locale era aşa o chestiune de viaţă şi de moarte, deşi şi-acolo a fost absenteism. Adică era ideea că să facem ceva să mai învingă Convenţia asta, ăştia din Opoziţie şi i-au ales. Dar s-a votat ca o stare de spirit, s-a mers la vot. Teoretic pînă la ora actuală pare să ne aşteptăm la un absenteism mare. Teoretic, dar v-am spus poporul român e plin de surprize şi nu se ştie ce va fi. Deocamdată vom vedea pînă duminică. Clar este însă că lumea trebuie să meargă la vot. Şi de ce?

Pentru că în momentul în care un primar va fi ales numai de 20% din cetăţeni, restul de 80% să nu vină după aia să spună că nu ne convine primarul, ăia care nu s-au dus la vot. Deci, cum să spun, aici lecţia democraţiei este foarte dură.

Emanuel Isopescu: Bine moralitatea poporului care înseamnă această libertate de a alege.

Ion Cristoiu: Dar este şi acea libertate că eu pot să spun aşa „dumneata, cetăţene, ai avut libertatea de a te duce la vot şi a alege. Nu te-ai dus, nu fă gălăgie după asta că primarul pe care l-au ales ceilalţi 5% nu te reprezintă pe mata care faci parte din 95%, dacă vrei să te reprezinte du-te la vot”. Aici noi am greşit, din 89 încoace trebuia să arătăm că democraţia presupune şi o anumită responsabilitate. Că dacă se duc numai 20% vor reprezenta interesele a 20%, dacă se duc 90%...

Emanuel Isopescu: Vreau să înţeleagă bine telespectatorii noştri că ceea ce facem noi este o mobilizare, în sensul acela pe care n-o vedem astăzi. Trebuie lămurit electoratul De ce este moral să mergi la vot? Asta e singura problemă pe care mi-o pun şi n-am să încetez să mi-o pun pînă sîmbătă, cînd avem voie.

Ion Cristoiu: Da pentru că în momentul cînd se duc cît mai mulţi rezultatul reprezintă voinţa a cît mai mulţi. Se duc cît mai puţini, rezultatul reprezintă voinţa a cît mai puţini.

Emanuel Isopescu: Şi votînd putem să arătăm cu degetul pe cel care nu face.

Ion Cristoiu: Da, că l-am votat aşa poate fi tras la răspundere.

Emanuel Isopescu: Domnul Cristoiu eu vă mulţumesc tare mult, consideraţi-vă de pe acum invitat după ce se termină alegerile să încercăm să vedem ce-a ieşit. Cu acesta dragi telespectatori vă anunţăm că nu mai e mult, mai sînt patru zile cînd veţi fi singuri într-o cabină de vot şi trebuie să votaţi cu dvs”.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro

 

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici