Ion Cristoiu: Destinul tragic al primului ambasador sovietic în România

Prin Librărie. La o distanţă în timp substanţială ajung din nou la Librăria din Focşani. De cum intru mă îndrept spre tejghea pentru a oferi librăreselor o minge de fotbal. Dacă aş fi pe facebook, ar trebui să trîntesc la finele aserţiunii un emoticon menit a dezvălui că vreau să stîrnesc rîsul.

Apropo de emoticoane.

Cele mai amuzante mi se par emoticoanele servite autorului pentru a dovedi că textul său a ajuns într-un punct ironic.

Cît de tare s-au chinuit clasicii să ne facă să rîdem!

Vai de capul lui Gogol!

Vai de capul lui Caragiale!

Caragiale s-a crezut genial găsind expresia Curat murdar! Dacă ar fi scris pe facebook, Caragiale ar fi pus la finele formulării un oval cu un zbenghi menit a desemna rîsul cu gura pînă la urechi. Şi n-ar mai fi avut nevoie de truda creionării anterioare a lui Pristanda. Destinatarii postării, cei care i-au dat likeuri, ar fi rîs îmboldiţi de emoticon!

Să revin la mingea de fotbal.

Venisem de joi la Găgeşti pentru a-mi schimba roţile de vară în cele de iarnă. Cînd am sunat la Service, mi s-a spus că Volkswagenul meu a intrat în programul de corectare a programului de noxe, program adoptat de firmă după scandalul din America. Prin urmare, mi-au ţinut maşina mai mult decît pentru schimbarea roţilor ca să-mi schimbe şi softul. Pentru asta am beneficiat de mai multe bonusuri între care şi o minge de fotbal dezumflată. O daţi şi dvs vreunui copil de pe uliţă, ca să vă spargă geamurile. La Focşani, venise şi frate-meu. Avem vreun copil pe uliţă căruia să-i dăm o minge de fotbal? N-aveam nici un copil, cu atît mai puţin unul căruia să-i dăm o minge. Aşa c-am dăruit mingea librăreselor. Sînt tinere, presupuse mame de copii care bat mingea, şi orăşence, locuind în blocuri din care e imposibil să lipsească vreun copil amator de mingi de fotbal. După momentul darului, am luat-o prin librărie. Am trecut în viteză pe la rafturile cu literatură. De mult nu mai cutez să cumpăr o carte de proză. Sînt prea bătrîn pentru a avea două feluri de experienţe:

1. Cu o femeie nouă.

2. Cu o carte nouă.

*

Manuscrisele lui Iorga. Pentru revista Historia citesc în fine tot eseul academicianului Valeriu Pasat despre Mihail Ostrovski, primul ambasador sovietic la Bucureşti. În măsura în care lectura control îmi permite, mă surprind următoarele amănunte despre un personaj absolut necunoscut pentru mine pînă acum:

a) Greu de dibuit ce voiau cele două părţi în anii carlişti – Rusia şi România – una de la alta. Eseul îmi confirmă un adevăr tipic ţării noastre de babuini:

România era folosită ca preş de care-şi ştergeau ciubotele Marile Puteri în harţa lor cu URSS.

Carol al II-lea condiţionează acordul cu Moscova de aprobarea Parisului. Care Paris va pica huruitor în 1940. România – sentinelă a lumii civilizate – era un slogan de pe plan intern născocit pentru a mai îndulci otrava posturii noastre de lachei ai Marilor Puteri. Ca şi azi, de altfel.

b) Valeriu Pasat susţine că informaţia despre chiloţii cucoanelor din vagoanele cu Tezaurul era o născocire a Curentului. Nu cred. Îi cred în stare pe cei din 1916 de transformare în Tezaur a chiloţilor metreselor.

c) Nu ştiam că Nicolae Iorga îşi pusese în vagoanele de Tezaur manuscrisele. Ca să vezi Paranoia! De această Paranoia profită sovieticii cînd fac mare caz de restituirea, din Tezaur, a preţiosului scris de mînă.

d) Mihail Ostrovski e arestat şi judecat după întoarcerea la Moscova sub acuzaţia de depravare a Ambasadei URSS la Bucureşti. Cea mai tare acuzaţie e însă asta: A contribuit la demisia ministerului Afacerilor Externe Nicolae Titulescu, amicul URSS, şi prin asta a adus atingere intereselor ruseşti în România. Evident, dau acest titlu eseului şi tai motto-ul din Ostrovski despre nevoia de a fi prieteni cu ruşii. Asta mi-ar mai trebui pe vijelia asta antirusească!

*

Scriam pe 5 aprilie 2014. O soluţie pentru ca PSD să arate minunat în sondaje: Baronii locali să fure şi mai tare

Printre reclamele idioate – cele mai multe, în chip ciudat, la medicamente, de parcă folosirea lor ar depinde de gusturi şi nu de nevoi – mă amuză teribil una despre efectele unui leac împotriva constipaţiei. Personajele sunt două femei – femeile părînd a suferi de chestia asta cu defecatul, în viziunea producătorilor de medicamente – amîndouă proaste ca nişte sobe. Una înfulecă de zor ciocolată. Cealaltă, amica, îi atrage atenţia că suferă de constipaţie. Constipata îi răspunde veselă – mai ceva decît Ponta cînd vrea să fie grav – că ia medicamentul cu pricina şi se simte minunat. Nu mai are constipaţie – se înţelege. Şi arăţi minunat! exclamă proasta ailaltă. Ori de cîte ori aud reclama asta neroadă – se dă la Radio – îmi zic: Toate femeile sunt moarte să arate minunat, mai ales cele pe care Dumnezeu le-a pedepsit să arate ca dracu'. Se vede treaba că, potrivit reclamei, soluţia la îndemîna unei femei care e ca o balercă fără dop, ca să arate minunat, e simplă. Se constipă. Atunci va fi obligată să ia medicamentul cu pricina şi, gata, arată ca Fata Împăratului Roş. Sociologul de serviciu al PSD, Vasile Dâncu a susţinut azi că anchetarea baronilor locali de către DNA duce la creşterea spectaculoasă a PSD în sondaje. Baronii locali sunt anchetaţi de DNA, pentru că n-au lăsat piatră pe piatră nefurată în judeţele-stat pe care le conduc. Soluţia lui Vasile Dâncu pentru ca PSD să arate minunat în sondaje? Rîtanii PSD să fure şi mai tare. DNA le administrează medicamentul purgativ numit închisoarea şi, atunci, PSD creşte în sondaje!

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro