Ion Cristoiu: „Nicolae Ceauşescu a fost pulverizat de Sistemul pe care el însuşi l-a făurit”

Aventuri galante. Şi oamenii mari sînt oameni. Lui Ionel Brătianu i se atribuiau multe aventuri galante. Era – pare-se – un bărbat cu trecere la muieri şi la bărbaţi cu moliciuni muiereşti, o dată ce îi ia nevasta lui Al. Marghiloman (lider al Opoziţiei!) şi, prin ea, mai precis prin fratele ei, Barbu Ştirbei, îl joacă în foi de viţă pe Ferdinand. Contemporanii fac mare haz însă de aventura lui Ionel Brătianu cu principesa Cuza (născută Moruzzi), noră a marelui domnitor. (Ce bordel de-a binelea, îşi luau unul altuia văduvele şi nevestele!) Întîmplarea e redată pe scurt de Pamfil Şeicaru în „Dinu Brătianu şi Partidul Liberal în 1943”:

„Prin 1895, cînd se construia linia ferată Iaşi-Paşcani, inginerul care conducea lucrările era Ionel Brătianu. Găzduit la Ruginoasa, a cunoscut pe principesa Cuza (născută Moruzzi), văduva fiului fostului domnitor. A urmat un scurt roman de dragoste al cărui fruct a fost George Brătianu. Chiar dacă Ionel Brătianu ar fi avut intenţia să se căsătorească, se opuneau la aceasta prejudecăţile familiei Moruzzi, cu toate că Ionel Brătianu era fiul puternicului prim-ministru, pentru familia Moruzzi el nu era decît un simplu burghez parvenit. Cum romanul de iubire de la Ruginoasa anunţa o urmare, cneazul Moruzzi a impus, sub ameninţarea revolverului, lui Ionel Brătianu căsătoria, cu obligaţia ca imediat după împlinirea formalităţilor impuse de codul civil, să consimtă la divorţ”.

Asta nu înseamnă că mai tîrziu, Ionel Brătianu, atît de puţin bărbat într-o păţanie de tip Boccacio, n-a putut fi un veritabil bărbat de stat!

*

Întrebare. De ce a căzut Ceauşescu?

„O serie de erori politice magistrale, ura unui popor pe care l-a strivit, perfecţiunea unui aparat de dezinformare care a sfîrşit prin a-l convinge pe el însuşi că întreaga ţară e cucerită, răzbunarea unei armate pe care el a dispreţuit-o şi chiar oportunismul serviciilor de Securitate formate de el ca să trădeze. Nicolae Ceauşescu a fost pulverizat de sistemul pe care el însuşi l-a făurit cu atîta minuţiozitate.”

(Din „Le Nouvel Observateur”, 4-10 ianuarie 1990.)

*

Culmea năpîrlirii. Culmea năpîrlirii presei comuniste după 22 decembrie 1989. Adevărul din 25 decembrie 1989, pînă nici cu o săptămînă în urmă Scînteia, oficios al CC al PCR, anunţă lansarea unei ample campanii de demontare a minciunilor spuse în perioada Ceauşescu. Minciuni cultivate cu brio de chiar redactorii de acum ai Adevărului:

„Politica minciunii

Năvalnica Revoluţie a smuls un greu văl de pe chipul ţării. Ea e sfîşiat valul negru al minciunii ţesut, vreme de zeci de ani, cu diabolică perseverenţă de regimul ceauşist, ce a avut drept «maestru desăvîrşit» al combinaţiilor tenebroase pe monstruosul tiran. Dezvăluirile, atîtea cîte au fost făcute în acest scurt răstimp, sînt de-a dreptul terifiante. Ce s-a văzut şi ce s-a spus pînă acum nu e însă decît un strop într-un ocean. Demontarea imensului mecanism ceauşist al minciunii de-abia de acum încolo urmează să fie făcut. Trebuie ceva timp, pentru că politica minciunii a viciat profund toate celulele vieţii noastre sociale.

«Adevărul» deschide prin numărul de faţă o rubrică specială în care să fie prezentate nenumăratele ipostaze în care s-a etalat politica minciunii în aşa-zisa «epocă de aur».

Publicăm în pagina a II-a a ziarului un prim grupaj de materiale pe această temă.”

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro