Ion Cristoiu: O naţiune de Galerie

Întrebare. Îşi mai aminteşte cineva ce se întîmpla anul trecut, pe vremea asta, în Bordelul nostru politico-gazetăresc?

Nu-şi mai aminteşte nimeni.

Suntem o naţiune fără memoria zilei de ieri. Trăim isteric doar ziua de azi. Mîine nu ne mai amintim o iotă din ce-am încercat cu o zi în urmă.

Asemenea unor chibiţi de Galerie după un meci de fotbal. Cît timp suntem în tribune hăulim, ţipăm, aplaudăm, huiduim, fluierăm.

Dacă se uită un străin la noi, ar crede că, ajunşi acasă, vom dărîma apartamentul de bucurie sau de necaz.

Ajunge însă să ieşim pe porţile stadionului pentru a uita întreaga trăire de 90 de minute.

*

Tehnici. Studiile despre Serviciile secrete folosesc, printre altele, conceptul de Pubelogie.

Ce e Pubelogia?

În Biblioteca mea personală, în dulapul cărţilor despre servicii secrete, spioni, contraspioni, terorism şi contraterorism, am găsit, căutînd definiţia de dicţionar a Pubelogiei, volumul Guide de l'espionage et du contre-espionage. Histoire et techniques (Ghidul spionajul şi al contraspionajului. Istorie şi tehnici)“, apărut la Le Cherche midi éditeur, Paris, în 1998:

„Pubelogie.

În domeniul informaţiilor, Pubelogia acoperă ansamblul de metode pentru culegerea documentelor aruncate la gunoi, dar care pot aduce informaţii despre organizaţiile şi persoanele plasate sub supraveghere“.

Cînd vine vorba de a exemplifica Pubelogia, cărţile despre serviciile secrete se întrec în a relata istorioare cît mai interesante.

Se scrie astfel că, după luarea cu asalt a ambasadei SUA la Teheran, în 5 noiembrie 1979, de către studenţii islamişti, serviciul secret iranian s-a grăbit să caute în pubele hîrtiile aruncate în grabă de personalul american înainte de declanşarea evenimentului.

Toate erau pline de documente trecute prin maşina de tocat hîrtie, reduse astfel la bucăţi de unul sau doi milimetri lăţime.

Pentru a reconstitui documentele distruse, serviciul secret iranian a mobilizat toţi studenţi, cunoscători de engleză din ţară, care au lipit firele de doi milimetri şi le-au tradus.

Nu se ştie rezultatul acestei Operaţiuni în planul informaţiilor obţinute de iranieni despre SUA, zisă şi Marele Satan.

Sigur e că de atunci toate instituţiile preocupate de secretul documentelor folosesc maşini de tocat cu dublă tăietură: pe verticală şi pe orizontală.

O istorie pitorească din domeniu rămîne folosirea Pubelogiei de către serviciile militare secrete franceze în bătălia cu Armata Roşie.

Pe perioada ocupării Germaniei de Est de către forţele militare sovietice, detaşamentele franţuzeşti de legătură sînt autorizate să inspecteze locurile în care staţionau trupele URSS.

Serviciul militar secret franţuzesc a ordonat ca toţi militari francezi care merg la WC să recupereze hîrtia igienică folosită găsită acolo, în pubele sau aruncate pe podele.

De ce?

Hîrtia igienică era o raritate în lumea sovietică.

Militarii ruşi foloseau pe post de hîrtie igienică copii aruncate la gunoi ale hîrtiilor utilizate de transmisiile militare pentru mesaje.

Documentele astfel colectate erau duse de francezi în RFG, spălate, dezinfectate şi exploatate.

Dar nu numai atît.

Umblînd prin pubela unei persoane sau a unei instituţii, se poate afla, la fine de analiză complexă, date preţioase despre proprietarul sau făcătorul gunoiului.

Dacă se găsesc prezervative într-o cantitate depăşind normalul, se conchide că persoana urmărită se dedă unei activităţi sexuale intense. Coroborate şi cu alte informaţii, se poate conchide, în laboratoarele Spionajului duşman, că Obiectivului îi plac muierile în varianta lor de răsturnate în pat.

Şi atunci i se prepară, în scopuri de exploatare, operaţiunea Julieta:

Plasarea unei femei drept amantă; metodă în care excelează serviciile secrete ruseşti, foste sovietice.