PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea: Biserica nu împarte găleţi de plastic cu zahăr şi ulei, pentru voturi. Nu participă la alegeri, deşi conduce în încrederea românilor

Ajutoare pe care nimeni n-a sărit să le trîmbiţeze

Nu am date recente privind cheltuielile din ultimul an, în activitatea social-filantropică a Patriarhiei Române, dar ştiu că, de mulţi ani încoace, în ordinea cheltuielilor BOR, activitatea social-filantropică este pe locul doi, în capitolele bugetare. Pot însă să spun că, atunci cînd cei mai mari inamici ai credinţiei majorităţii românilor, tunau pe toate formumurile şi în stradă ”vrem spitale, nu catedrale”, în anul 2019, o radiografie a centrelor şi aşezămintelor social-filantropice număra nu mai puţin de 815 de astfel de aşezăminte, închegate într-o adevărată reţea de asistenţă socială completă.

În acest total, au funcţionat în 2019 un număr de 146 de cantine sociale şi brutării (fără a mai socoti mînăstirile, unde e de la sine înţeles că toţi pelerinii primesc o masă caldă), 43 de clinici medicale şi farmacii, 104 centre de zi pentru copii, 20 de centre pentru vîrstinici, 47 de centre redidenţiale (inclusiv pentru îngrijiri paliative) pentru vîrstinci, 31 de centre de asistenţă socială în centre comunitare, 48 de centre de tip familial, 61 de grădiniţe şi after-scool, 14 locuinţe protejate,106 centre de informare, de consiliere şi centre de resurse, 2 instituţii de învăţământ pentru adulţi, 18 centre de urgenţă pentru persoane fără adăpost, pentru victime ale violenţei domestice şi pentru victime ale traficului de persoane, 26 de campusuri (tabere) pentru tineri, 48 de centre educaţionale şi alte 115 insituţii cu specific diferit de asistenţă socială.

E o adevărată reţea, multiplicată în prezent, la un nivel pe care încă nu îl cunosc. Biserica nu face din aceste acţiuni un secret, dar nici nu s-a gîndit să-şi facă statuie, pentru ele. Biserica nu taie panglici şi nu face ”fotografii de grup”, cu prilejul iniţierii acestor activităţi. Totul se face cu modestie. E ceva ce politicienii, pur şi simplu, nu pot înţelege – pentru ei, să ”comunice” asemenea acţiuni, cînd se întîmplă să le facă, este miza şi motorul lor. Pentru Biserică, ele sînt în numele mărturisirii lui Dumnezeu, prin ajutorarea celui sărac şi în nevoie.

În 2020, pe 11 februarie, cînd a prezidat o precedentă şedinţă anuală a Consiliului Naţional Bisericesc, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a prezentat, în Sala Sinodală din Dealul Patriarhiei şi suma cheltuită în anul anterior pentru cheltuiele social-filantropice: e vorba de 32 de milioane de euro. ”În această sumă însă nu au intrat cheltuielile privind o mulţime de activităţi caritabile ale parohiilor şi mînăstirilor în favoarea bolnavilor, bătrînilor, copiilor şi săracilor, care nu au fost cuantificate financiar”, a adăugat Patriarhul.

Acum doi ani, în aşezămintele social-medicale ale Bisericii Ordodoxe Române au primit asistenţă nu mai puţin de 119.758 de suflete: 46.789 de copii din aşezămintele sociale patronate de Biserică, orfani sau din familii sărace, fără posibilităţi materiale, ori cu părinţii aflaţi la muncă în străinătate, 8.371 de persoane cu diferite dizabilităţi, sau cu boli grave ale sufletului şi trupului, precum bolnavi de SIDA, dependenţi de droguri şi alcool. Au fost ajutate, cazate şi asistate în centrele bisericeşti sociale 45.015 persoane vîrstnice singure, bătrîni nedeplasabili sau abandonaţi de familie, ori cu grave probleme de sănătate. S-au oferit ajutoare în bani şi alimente pentru 19.583 de şomeri, persoane adulte în dificultate, victime ale unor calamităţi, traficului de persoane sau ale violenţei în familie. Asemenea ajutoare s-au acordat inclusiv deţinuţilor eliberaţi din penitenciar.

Biserica şi slujiorii ei par că n-au uitat pe nimeni. Dar ajutorul a venit tăcut. L-a văzut doar Dumnezeu, nu şi cei ce strigau, de zor, ”vrem spitale, nu catedrale”. Şi nimeni n-a sărit să-l trîmbiţeze.

”Teodosie-antivaccinistul”, sau ”bunul samaritean”?

În aceeaşi logică, a venit şi comunicatul din partea Arhiepiscopiei Tomisului. Pus la zid numai pentru atitudinile lui antivacciniste, ÎPS Teodosie a deschis însă în tot anul trecut ”baierile pungii” şi a cheltuit, după cum arată comunicatul recent pe care l-am invocat la început, peste un milion de euro, pentru săraci, bolnavi, nevoiaşi, copii. Au fost ajutate peste 42.500 de suflete, mai exact 42.515. Trei milioane de lei au fost cheltuite numai în cele 24 de centre sociale ale Arhiepiscopiei, dintre care 12 cantine pentru săraci, trei centre pentru copii şi unul pentru vîrstnici.

În jur de 30.000 de nevoiaşi au fost ajutaţi cu bani şi alimente în întreaga eparhie, cu sume totale de peste 2 milioane de lei, inclusiv cu bani pentru lemnele de iarnă. Tot în iarnă, prin programele ”De Crăciun, fii bun!”, ”Daruri mici din suflet mare” şi ”Încalţă un copil sărman”, Arhiepiscopia Tomisului a ajutat peste 8.500 de copii săraci, cu cadouri. Preoţi şi diaconi din Arhiepiscopie au donat şi sînge – nu mai puţin de 350 de unităţi sangvine, cu 150 mai multe faţă de anul trecut.

Cîte ar mai fi de spus, despre toate mînăstirile din eparhia Tomisului? În ceea ce mă priveşte, am mers de mai multe ori la Mînăstirea Dervent, unde am văzut cu ochii mei şirurile de pelerini, care sînt primiţi la masa întinsă în arhondaric, după fiece liturghie, am văzut şi nevoiaşii care vin şi sînt ajutaţi de către părintele stareţ Andrei. Şi nu numai duminicile şi la sărbători. E ceea ce se întîmplă nu numai în mînăstirile dobrogene, al căror exarh e părintele stareţ Andrei de la Dervent, ci în toată ţara. Sînt şi cîteva rare excepţii, mai ales acolo unde locaşurile de pelerinaj au devenit mai degrabă ”industrii turistice”. Dar, îndeobşte, mînăstirile sînt nu numai locuri de reculegere, ci unde şi binele şi facerea lui e o stare cotidiană.

Dar la televizor, n-am văzut nimic din toate acestea – numai ştiri despre amenzile primite de ÎPS Teodosie, pentru că s-a dus să slujească, deşi ar fi trebuit să stea în carantină. Cînd a dat publicităţii aceste date, printr-un simplu şi succint comunicat, Arhiepiscopia Tomisului a încheiat astfel: ”prezenta informare nu constituie o trâmbiţare a binelui făcut, ci un îndemn la filantropie   adresat şi celorlalţi credincioşi”.

De ce se mai miră, unii, că Biserica e pe primul loc în sondajele de opinie, cînd vine vorba de încrederea românilor? Pentru că nu şi-a trădat niciodată misiunea ei fundamentală, care spune ”ajută pe aproapele tău”. Chiar şi numai încălţînd un copil sărman...