În Spania, regulile sunt destul de clare, mai ales în cazul în care există acorduri între state, iar instituțiile își pot transmite direct informațiile despre perioadele lucrate. În general, ideea de bază este simplă: anii lucrați în mai multe țări nu se pierd, ci pot fi luați în calcul pentru stabilirea dreptului la pensie, însă modul în care se adună acești ani depinde de existența sau lipsa unor acorduri internaționale.
Dacă o persoană a lucrat în Spania și într-o altă țară cu care există acord de securitate socială, cererea de pensionare se depune, de regulă, în țara de reședință sau în țara în care a fost ultima activitate profesională.
În Spania, solicitarea se face prin Centrele de Informare și Asistență ale Securității Sociale (CAISS) sau prin sediul electronic al instituției. După depunerea cererii, Institutul Național de Securitate Socială transmite documentația către celelalte state implicate, iar fiecare țară analizează separat drepturile persoanei.
Important de reținut este că nu trebuie să mergi personal în fiecare țară în care ai lucrat, deoarece instituțiile colaborează între ele în cazul statelor care au convenții.
Pentru persoanele care au lucrat în mai multe țări, pensia se calculează, în general, prin două metode. Prima variantă este calculul național, adică fiecare stat verifică dacă persoana are drept la pensie doar pe baza anilor lucrați în acel stat. A doua variantă este calculul prin totalizarea perioadelor de cotizare, adică însumarea anilor lucrați în toate statele implicate.
După realizarea ambelor calcule, se acordă de regulă varianta cea mai avantajoasă pentru beneficiar. Există însă excepții în anumite acorduri bilaterale (de exemplu cu țări precum SUA, Maroc, Mexic sau Canada), unde se aplică reguli specifice și nu întotdeauna se face alegerea automată a celei mai mari sume.
Dacă pensia este stabilită prin totalizarea perioadelor lucrate în mai multe state, fiecare țară plătește o parte proporțională cu anii lucrați pe teritoriul său.
Ce se întâmplă dacă ai lucrat în trei țări diferite
Situațiile devin mai complexe atunci când o persoană a lucrat, de exemplu, în Spania, într-o altă țară din Uniunea Europeană și într-un stat cu acord bilateral. În acest caz, drepturile sunt analizate pe mai multe „filtre”.
În cazul în care pensia este acordată pe baza contribuțiilor din mai multe state, fiecare țară plătește partea corespunzătoare perioadei lucrate pe teritoriul său. Plata se face direct către beneficiar, prin transfer bancar sau alte metode stabilite de instituțiile naționale.
Pentru românii sau alți cetățeni europeni stabiliți în Spania, acest mecanism este important deoarece permite cumularea anilor lucrați în mai multe locuri fără pierderea drepturilor de pensie.
În mod normal, în Spania nu este necesar ca lucrătorii să păstreze dovezi ale activității profesionale, deoarece instituțiile au acces la bazele de date ale contribuțiilor. Totuși, în alte țări, acest lucru poate fi necesar, iar autoritățile pot solicita documente justificative.
De aceea, este recomandat ca persoanele care lucrează în mai multe state să păstreze contracte, adeverințe sau orice document legat de perioadele de muncă, mai ales dacă există schimbări frecvente de țară.
Pentru românii care muncesc în Spania și au lucrat anterior și în România sau în alte state europene, regulile Uniunii Europene sunt un avantaj important. Ani lucrați nu se pierd, iar fiecare stat contribuie la pensie în funcție de perioada lucrată acolo.
Totuși, este esențial ca solicitarea pensiei să fie făcută corect și la timp, iar în unele cazuri este recomandat să se ceară consiliere direct la instituțiile de securitate socială din Spania, pentru a evita erori de calcul sau întârzieri.