Magazinele din România au mai multe produse decât pot cumpăra românii. Cum arată consumul în Spania

Într-un context economic dificil, în care consumul încetinește, iar inflația rămâne ridicată, multe magazine din România aleg să își extindă portofoliul de produse. Potrivit unei analize realizate de TPC Concept, această strategie poate avea efectul invers celui dorit și poate afecta profitabilitatea.

Datele arată că, în multe cazuri, aproximativ 60%-70% dintre produsele din portofoliul unui retailer generează doar 5% din vânzări. Cu toate acestea, ele continuă să consume resurse importante, de la stocuri și logistică până la marketing și administrare.

Contextul economic explică presiunea asupra comercianților. Estimările Comisiei Europene indică o creștere economică de doar 0,1% pentru România în 2026, în timp ce inflația rămâne în jur de 7%. În aceste condiții, consumatorii devin mai prudenți, iar cererea scade.

„Multe companii pornesc de la o idee care pare logică la prima vedere: dacă avem mai multe produse, avem mai multe șanse să vindem. Există senzația că mai mult înseamnă automat mai multe oportunități. În practică, însă, după un anumit punct, extinderea excesivă a portofoliului poate produce efectul invers celui dorit”, explică Sorin Spiridon, fondator TPC Concept.

60-70% dintre produse generează doar 5% din vânzări

Analizele din retail și distribuție arată un tipar clar: un număr mic de produse aduce cea mai mare parte din vânzări, în timp ce restul contribuie marginal.

„În realitate, multe companii nu își dau seama că au prea multe produse în portofoliu. Atunci când analizăm în detaliu, observăm aproape întotdeauna același fenomen: un număr relativ mic de produse generează majoritatea vânzărilor”, spune Călin Spiridon, Managing Partner TPC Concept.

Acesta subliniază că problema nu este neapărat existența acestor produse, ci lipsa unei analize clare a rolului lor în business.

Costurile ascunse ale unui portofoliu prea mare

Produsele cu vânzări mici nu par o problemă luate separat, dar împreună generează costuri semnificative. Acestea nu sunt întotdeauna vizibile imediat, însă se reflectă în stocuri mai mari, spații ocupate inutil, dificultăți logistice și efort comercial dispersat.

În plus, un portofoliu foarte mare poate afecta inclusiv experiența clientului.

„O ofertă excesiv de largă poate genera confuzie și poate îngreuna procesul de alegere. În loc să faciliteze cumpărarea, compania ajunge să creeze un fenomen de defocalizare”, mai spune Sorin Spiridon.

Problema nu este lipsa produselor, ci lipsa focalizării

Specialiștii atrag atenția că multe companii încearcă să compenseze scăderea vânzărilor prin adăugarea de produse noi, în loc să își optimizeze oferta existentă.

„De multe ori, problema nu este că firma are prea puține produse. Problema este că nu reușește să ducă produsele potrivite în fața clienților potriviți”, explică Călin Spiridon.

Potrivit acestuia, succesul nu vine din diversificare excesivă, ci dintr-un portofoliu echilibrat și adaptat cererii reale.

„Întrebarea corectă nu este «Cât vinde acest produs?», ci «Cât de solicitat este de către clienți și ce valoare generează pentru companie?»”, adaugă specialistul.

În concluzie, într-o perioadă în care consumatorii sunt mai atenți la cheltuieli, avantajul competitiv al retailerilor nu mai ține de numărul produselor de pe raft, ci de capacitatea de a simplifica oferta și de a se concentra pe produsele care aduc valoare reală și profit.

Puterea de cumpărare: Spania vs. România

În Spania, imaginea generală este mai bună decât în Europa de Est, dar tot sub presiune din cauza inflației și a costurilor locuințelor.

Potrivit datelor oficiale ale Institutului Național de Statistică din Spania (INE), inflația anuală în 2026 este în jur de 3,0%–3,2% , iar Comisia Europeană estimează o medie de aproximativ 3% pentru întreg anul. Asta înseamnă că prețurile continuă să crească moderat, după șocurile mari din anii anteriori. În paralel, economia crește încă solid (aprox. 2,4% PIB în 2026), susținută de consum și piața muncii relativ puternică.

Economia continuă să crească, iar inflația este moderată, ceea ce permite veniturilor să țină relativ pasul cu prețurile. Astfel, puterea de cumpărare nu scade semnificativ, iar consumul rămâne activ. Totuși, acest echilibru este fragil: costurile ridicate, în special cele legate de locuințe, erodează venitul disponibil și creează presiune constantă asupra gospodăriilor.

În 2026, diferența dintre România și Spania în ceea ce privește puterea de cumpărare ține mai ales de intensitatea presiunii asupra consumatorului. În România, combinația dintre creștere economică aproape stagnantă și inflație ridicată (în jur de 7%) duce la o scădere reală a puterii de cumpărare. Consumatorii au devenit mult mai prudenți, reduc cheltuielile și se orientează către produse mai ieftine, în timp ce retailerii ajung să aibă o ofertă prea mare pentru o cerere în scădere.

Pe scurt, dacă în România problema este una de venituri insuficiente în raport cu inflația, în Spania problema este mai degrabă de cost al vieții ridicat, în ciuda unor venituri mai stabile. Rezultatul este că România se confruntă cu o contracție vizibilă a consumului, în timp ce Spania are un consum încă rezilient, dar din ce în ce mai atent și selectiv.