Presa italiană avertizează: decizia lui Meloni privind Schengen „se poate întoarce împotriva Italiei” 

Într-un articol de opinie publicat de Il Moscone, jurnalistul Daniele Mascia demontează o narațiune aparent plauzibilă: aceea în care mai multe state europene ar suspenda Schengen pentru Italia, după o debarcare masivă de migranți la Lampedusa. Autorul subliniază însă că scenariul este fictiv și construit deliberat pentru a evidenția o realitate: Italia a aplicat deja o măsură similară, dar împotriva Spaniei.

Decizia guvernului italian a venit după ce zeci de mii de persoane au încercat să intre în enclava spaniolă Ceuta dinspre Maroc. Roma a reintrodus controale asupra sosirilor din Spania, deși cele două state nu au frontieră comună. Potrivit publicației, măsura transmite un semnal clar: în loc de solidaritate europeană, statele reacționează unilateral în fața presiunii migratorii.

Autorul avertizează că această logică poate avea consecințe directe pentru Italia, una dintre țările cele mai expuse migrației pe ruta mediteraneană. Dacă fiecare stat introduce controale atunci când un alt stat este sub presiune, mecanismul Schengen riscă să fie golit de conținut.

Articolul subliniază contrastul dintre reacțiile celor două țări. Spania, aflată în fața unei crize reale, a organizat rapid returnarea majorității migranților și a recâștigat controlul asupra frontierei. Italia, în schimb, ar fi reacționat la un risc ipotetic, folosind situația mai degrabă ca instrument politic.

Rolul dezinformării în criza din Ceuta

„Spaniolii au gestionat o urgență. Noi am construit o narațiune”, notează autorul, sugerând că decizia guvernului Meloni are mai degrabă o componentă de comunicare internă decât una de gestionare concretă a migrației.

Textul atrage atenția și asupra rolului dezinformării în criza din Ceuta. Zvonurile răspândite pe rețelele sociale, potrivit cărora granița ar fi fost temporar deschisă, au contribuit la mobilizarea masivă a migranților. Nu există însă dovezi clare privind o coordonare politică în spatele acestor mișcări.

În plan intern, autorul critică și incoerența politicilor italiene privind migrația. Legea Bossi-Fini, adoptată în 2002 și susținută de dreapta italiană, rămâne în vigoare și leagă dreptul de ședere de existența unui contract de muncă, un mecanism considerat dificil de aplicat în practică.

„Nu poți intra fără un loc de muncă, dar nu poți găsi un loc de muncă fără să fi intrat deja”, rezumă articolul.