Abhazia, regiunea separatistă care provoacă tensiuni între Rusia şi Georgia. Cum arată şi ce istorie are fosta destinaţie de vacanţă a elitei sovietice - FOTO, VIDEO

Situată în colţul nord-vestic al Georgiei, între Marea Neagră în sud-vest şi munţii Caucaz şi Rusia în nord-est, Abhazia era pe vremuri cunoscută drept destinaţia de vacanţă de top a elitei sovietice. În prezent, această regiune care şi-a declarat independenţa de Georgia în 1999, a semnat un acord de alianţă şi parteneriat strategic cu Rusia.

21032 afişări
Imaginea articolului Abhazia, regiunea separatistă care provoacă tensiuni între Rusia şi Georgia. Cum arată şi ce istorie are fosta destinaţie de vacanţă a elitei sovietice - FOTO, VIDEO

Abhazia, regiunea separatistă care provoacă tensiuni între Rusia şi Georgia. Cum arată şi ce istorie are fosta destinaţie de vacanţă a elitei sovietice - FOTO, VIDEO (Imagine: captură video)


Lupta Abhaziei pentru independenţa faţă de Georgia a început pe măsură ce destrămarea Uniunii Sovietice a dus la prăbuşirea economiei. Odată cu încercarea Moscovei de a-şi consolida influenţa în fostele teritorii sovietice, Abhazia a cunoscut investiţii majore din partea Rusiei, potrivit unui profil al regiunii prezentat de BBC.

Îndelungata istorie a Abhaziei a fost dintotdeauna strâns legată de cea a Georgiei, deşi limba este diferită şi mai apropiată de mai multe limbi vorbite în Caucazul de Nord.

Începând cu secolul IX î.Hr., Abhazia a făcut parte din regatul Colchida, aflat sub dominaţia Georgiei, adoptând creştinismul în secolul VI.

În secolul VIII e.n., Abhazia a devenit un stat independent, înainte de unirea cu regatul medieval al Georgiei în 1008. În secolul al XIX-lea, regiunea extinsă a căzut sub dominaţie rusească, iar în 1864 Abhazia a fost anexată la Imperiul Rus.

După revoluţia Bolşevică, Abhazia a început să dobândească autonomie, înainte însă ca Stalin să o incorporeze în Republica Sovietică Socialistă Georgiană în 1931. Deşi, formal, a rămas o republică autonomă a URSS, nu se întrevedeau semne de autonomie autentică, iar cultura etnică abhază a fost suprimată în favoarea celei georgiene, suprimare care s-a estompat după moartea lui Stalin, în 1953.

Tensiunile etnice au escaladat spre finalul anilor '80, odată cu începerea destrămării URSS. În timp ce georgienii făceau paşi spre obţinerea independenţei, abhazii se împotriveau ideii, temându-se că această situaţie va duce la eliminarea autonomiei de care se bucurau, şi voiau menţinerea Uniunii Sovietice şi schimbarea statutului republicii.

În vremea căderii URSS, în 1991, mai puţin de o cincime din locuitorii Abhaziei aveau etnie abhază, în timp ce restul populaţiei era compus în mare parte din georgieni.

Georgia şi-a obţinut independenţa şi a decis revenirea la Constituţia din 1921, iar abhazii au decis separarea, fapt care a dus la un conflict militar. La fel ca şi în cazul Osetiei de Sud, trupele de menţinere a păcii ruseşti au intervenit şi au rămas în zonă şi după încheierea confruntărilor.

La sfârşitul anului 1993, sute de oameni au fost ucişi şi aproape întreaga populaţie vorbitoare de limba georgiană a părăsit republica, în ceea ce Georgia descrie drept o "campanie de curăţare etnică".

Abhazia şi-a declarat în mod oficial independenţa în 1999, rezultat într-un embargo economic internaţional încă în vigoare şi într-o puternică dependenţă economică a Abhaziei faţă de Rusia. Spre nemulţumirea autorităţilor georgiene, Moscova a uşurat procedurile prin care locuitorii Abhaziei puteau obţine cetăţenia rusă, mulţi dintre aceştia deţinând în prezent paşapoarte ruseşti. Timp de aproape 15 ani, trupe ONU de menţinere a păcii - formate majoritar din ruşi - au patrolat într-o zonă-tampon la graniţa dintre cele două regiuni.

În 2008, în timpul războiului ruso-georgian, trupele separatise abhaze au lansat atacuri asupra militarilor georgieni. Sprijinul Moscovei nu a întârziat să apară, 9.000 de soldaţi alăturându-se trupelor deja cantonate în regiune. Războiul s-a încheiat la presiunea internaţională, cu recunoaşterea independenţei Abhaziei şi a Osetiei de Sud de către Moscova.

În octombrie 2008, Rusia şi-a retras trupele militare de la graniţa abhazo-georgiană, dar a păstrat un număr mare de forţe militare în republica separatistă, cu acordul guvernului abhaz.

Statut - Abhazia este recunoscută în prezent doar de patru state membre ONU, Rusia, Nicaragua, Venezuela şi Nauru. Tuvalu şi Vanuatu au hotărât, iniţial, recunoaşterea republicii, dar şi-au schimbat decizia ulterior. Osetia de Sud, Nagorno-Karabah şi Transnistria susţin şi ele independenţa Abhaziei.

Rusia şi Abhazia au semnat, la sfârşitul lunii noiembrie 2014, un acord de alianţă şi parteneriat strategic, spre nemulţumirea Georgiei, care a denunţat "anexarea" unei părţi din teritoriul său.

Acordul, care prevede "o cooperare mai strânsă între Rusia şi Abhazia în domeniile social, economic şi umanitare, dar şi în probleme de politică externă, apărare şi securitate", a fost semnat de preşedintele rus Vladimir Putin şi omologul său abhaz Raul Hadjimba, la Soci, staţiune rusă la Marea Neagră.

"Este vorba de a asigura existenţa Abhaziei (...) şi de a crea condiţii pentru continuarea dezvoltării legăturilor socio-economice" între acest teritoriu micuţ din Caucaz locuit de aproximativ 240.000 de persoane şi Rusia, a declarat atunci Putin.

Anterior, Georgia avertizase Rusia cu privire la orice veleitate de "anexare" a republicii separatiste georgiene Abhazia, gest care ar putea crea probleme suplimentare" securităţii în Europa, potrivit ministrului georgian de Externe.

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici