Ce schimbă Ucraina în discursul extremiştilor europeni

Totuşi, ce spune Zelensky nu pare să aibă succes dacă e replicat de gurile extremiştilor europeni. Poate pentru că nu mai e despre cum se spune, ci despre ce se spune şi ce se face. Poate sau poate e doar o constatare optimistă de moment.

Cert este că lupii cu cei mai ascuţiţi colţi în discursurile publice arată, mai nou, ca nişte amărâţi cu dentiţia tocită peste noapte. Uitaţi-vă la ce a păţit Salvini.

Primarul Wojciech Bakun, din Przemysil, l-a pus pe Salvini să poarte tricoul cu prietenul său Putin, tricou cu care acum câţiva ani s-a afişat mândru în Piaţa Roşie din Moscova şi a împărtăşit asta cu fanii săi în Social Media, în timpul vizitei într-o tabără de refugiaţi de la graniţa cu Ucraina. Totul în faţa camerelor de luat vederi. Salvini a încarcat să se retragă din extrem de inconfortabila confruntare, dar s-a trezit apostrofat chiar de un fotoreporter italian, care n-a mai ţinut cont de constrângerile etice şi profesionale venite la pachet cu legitimaţia sa de presă şi l-a făcut “bufon”.

E doar un episod, o să spuneţi. Perfect adevărat. Dar, mai apar episoade şi date care ar merita măcar să deschidă o discuţie despre cum stă la ora asta şi ce viitor mai are curentul politicienilor extremişti, populişti, care a strâns în ultimii ani tot mai mulţi fani chiar în Uniunea Europeană.

În Cehia, Andrei Babis, care părea un lider populist imposibil de învins, a încasat o puternică lovitură de la coaliţia de centru dreapta. În Ungaria, lui Viktor Orban i se opune acum o coaliţie de şase partide din tot spectrul politic. În Polonia, Donald Tusk, fostul preşedinte al Consiliului European, speră să-i aducă la vot pe cei care au renunţat să o mai facă şi să adune sprijin masiv pentru opoziţia pe care o reprezintă. Macron are, potrivit celui mai recent sondaj, o intenţie de vot dublă faţă de LePen.

În România Şoşoacă şi Simion au mai prins cu greu prima pagină. La noi a fost o scurtă perioadă de tăcere. Din tabăra AUR. Dar, George Simion s-a trezit şi trâmbiţează în Social Media că datorită lui şi AUR nu mai sunt restricţii împotriva COVID, că România redeschide acum mine de cărbune cum cere el de ani de zile. Efectul? Încă greu de socotit.

E cât se poate de limpede că logica şi dovezile clare nu câştigă detaşat lupta cu sentimentele, orgoliile şi preconcepţiile, că nu e ca şi cum, brusc, toată Europa a devenit extrem de raţională şi caută doar lideri cu background, soluţii şi care pot să şi pună în practică ceea ce clamează. Dar, e un moment de inflexiune, care poate duce la o schimbare de abordare şi în rândul electoratului, dar şi al politicienilor. Mai ales în rândul politicienilor din formaţiuni politice cu istoric şi victorii electorale la activ, dar care n-au scos nicio vorbă în ultimii ani de zile ca să nu-i supere pe liderii populişti şi electoratul lor. E o bătălie pe care au refuzat să o poarte, dar pe care au dus-o cetăţenii simpli. În numele cărora e din ce în ce mai greu să se legitimeze.

Deci, or fi doar episoade în care extremismul încasează câte un pumn zdravăn în plexul identităţii sale, dar sunt din ce în ce mai multe şi care par să fie legate între ele de aceeaşi logică a mecanismului care le produce. Suficiente cât să necesite ceva mai multă atenţie şi analiză, dar şi un răspuns pe măsură din tabăra celor care refuză să priceapă că old school nu e musai the good school.