Primele rezultate parțiale ale referendumului din Islanda: „Nu” conduce clar într-o circumscripție

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

UPDATE 2.46

Primele rezultate parțiale ale referendumului din Islanda înclină pronunțat spre „Nu”, cu aproximativ 60% dintre voturi.

Știrea inițială

Primele rezultate parțiale ale referendumului din Islanda: 59,8% dintre voturile numărate din circumscripția de Sud sunt împotriva reluării negocierilor, în timp ce 40,2% susțin această variantă. Au fost numărate aproape 10.000 de voturi, potrivit euronews.

Circumscripția de Sud este însă considerată una dintre zonele mai eurosceptice ale Islandei, iar pescuitul, un subiect sensibil în dezbaterea privind aderarea la UE, are o importanță deosebită pentru economia regiunii.

Islanda votează acum dacă redeschide drumul spre Uniunea Europeană. Cursa este la limită. Când se închid urnele și când apar primele rezultate

Referendum cu miză uriașă în Islanda. Țara decide dacă începe negocierile pentru aderarea la UE

În general, zonele rurale ale țării sunt considerate mai reticente față de aderarea la Uniunea Europeană, în timp ce capitala Reykjavík este văzută drept mai favorabilă apropierii de blocul comunitar. Rezultatele din Capitală ar putea, prin urmare, schimba semnificativ imaginea oferită de primele cifre.

Secțiile de vot s-au închis sâmbătă, la ora 22:00, ora locală, iar numărătoarea continuă. Noi rezultate parțiale sunt așteptate pe parcursul nopții.

Aproximativ 272.000 de islandezi au avut drept de vot în cadrul referendumului, considerat un moment important pentru viitorul relației țării cu Uniunea Europeană.

Participarea la vot a fost ridicată și comparabilă cu cea de la alegerile parlamentare din 2024, când prezența la urne a fost de aproximativ 80%, potrivit presei islandeze.

Informații de context

Islanda a organizat sâmbătă, 29 august, un referendum privind reluarea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană.

Întrebarea a fost simplă: „Ar trebui Islanda să reia negocierile de aderare la Uniunea Europeană?”.

Un vot „Da” ar permite guvernului să redeschidă negocierile cu Bruxelles-ul, iar o eventuală înțelegere privind aderarea ar trebui supusă ulterior unui nou referendum.

Islanda a depus cererea de aderare în 2009, după criza financiară care a lovit puternic economia țării.

Negocierile au început în 2010 și au avansat în mai multe domenii, însă au fost suspendate în 2013, pe fondul opoziției față de aderare.

Cererea Islandei nu a fost retrasă oficial, iar negocierile pot fi reluate dacă alegătorii susțin această variantă.

De această dată, dezbaterea are loc într-un context geopolitic foarte diferit.

Islanda este membră NATO, dar nu are armată proprie și se bazează în mare parte pe cooperarea cu aliații pentru securitate.

Războiul din Ucraina, activitatea Rusiei în Atlanticul de Nord și incertitudinile legate de politica Statelor Unite au determinat o parte dintre islandezi să privească mai atent spre Europa.

Economia este un alt argument pentru susținătorii reluării negocierilor.

Islanda are deja acces la piața unică europeană prin Spațiul Economic European și face parte din spațiul Schengen, dar nu are un cuvânt de spus în adoptarea regulilor europene pe care le aplică.

Susținătorii aderării consideră că statutul de membru ar oferi Islandei mai multă influență și ar putea aduce mai multă stabilitate economică.

Adoptarea euro este, de asemenea, privită de unii alegători drept un posibil avantaj.

Opoziția se concentrează în special pe suveranitate și pescuit. Industria pescuitului are o importanță majoră pentru economia și identitatea Islandei, iar euroscepticii se tem că aderarea ar reduce controlul Reykjavikului asupra apelor și cotelor de pescuit.

Agricultura și capacitatea Islandei de a-și stabili singură politicile reprezintă alte puncte sensibile.

Astfel, referendumul nu este doar despre relația cu UE.

Pentru Islanda, el reprezintă o alegere între mai multă integrare europeană, cu posibile avantaje economice și de securitate, și păstrarea unui control cât mai mare asupra propriilor decizii, într-un moment în care echilibrul geopolitic din Atlanticul de Nord se schimbă rapid.