Prima pagină » Aici satele nu se golesc. Secretul provinciei Viterbo, unde trăiesc mii de români

Aici satele nu se golesc. Secretul provinciei Viterbo, unde trăiesc mii de români

În timp ce în restul Italiei marile orașe atrag tot mai mulți oameni din provincie, în Tuscia se întâmplă invers: opt din zece locuitori aleg să rămână în micile comune în care s-au născut.
Aici satele nu se golesc. Secretul provinciei Viterbo, unde trăiesc mii de români
22 oct. 2026, 12:45,

Orașul Viterbo adună doar 20,6% din populația provinciei, cea mai mică pondere din tot Centrul Italiei, arată datele institutului național de statistică (ISTAT) citate de ViterboToday. Valoarea este de peste două ori și jumătate mai mică decât media celorlalte provincii din Lazio.

Provincia are 60 de comune și aproximativ 309.000 de locuitori. Populația e împărțită destul de uniform, fără un centru care să golească localitățile din jur.

Ceramica, pământul și marea

Oamenii rămân pentru că au de lucru acolo unde trăiesc. În sud, districtul ceramicii de la Civita Castellana oferă locuri de muncă în industrie, iar pe coastă, Tarquinia și Montalto di Castro trăiesc din agricultură și turism.

Și orășelele au școli, magazine, servicii și mici ateliere, așa că familiile își pot face planuri fără costurile și grijile unei mutări la oraș.

Și românii aleg orășelele

Tendința se vede și în comunitatea românească. La 1 ianuarie 2025, în orașul Viterbo trăiau 1.961 de români, iar mii de alții locuiau în comunele din provincie.

Cei mai mulți sunt la Civita Castellana, orașul ceramicii, unde locuiesc 1.164 de români. Urmează Vetralla, cu 717, și Montalto di Castro, cu 641. Comunități de câteva sute de oameni există și la Nepi, Orte, Monterosi, Ronciglione, Montefiascone, Tuscania sau Tarquinia.

Viterbo se numără și printre provinciile italiene în care antreprenorii români sunt cei mai prezenți în construcții, potrivit unei analize publicate în octombrie de Soldionline.

Un record cu două fețe

Nu e clar dacă situația e bună sau rea, scrie ViterboToday. Pe de o parte, comunele funcționează și supraviețuiesc singure. Pe de altă parte, orașul de reședință nu reușește să atragă oameni prin locurile de muncă pe care le oferă.

Cert este că micile comune ale Tusciei își pot păstra tradițiile și dialectele.