COMENTARIU: La revedere domnule B.! Sau, pe curând...

Fără a avea cineva vreun drag aparte de fostul ministru de Interne, era temut şi respectat cu o înghiţitură în sec. Temut va fi şi în continuare, după ce şi-a dat demisia de onoare de la minister, un gest care nu s-a mai facut în politica românească de vreo douăzeci de ani încoace (de la răposatul ministru de la începutul anilor '90, Ioan Aurel Stoica). Şi singura contrapondere de imagine pe măsură la acel uluitor protest al uniformelor, care l-a transformat pe preşedintele Băsescu în şofer răbdător la semafor. Odată cu Blaga ar cădea şi o furtună de stele, care nu s-a mai văzut de la fuga cetăţeanului Hayssam (cine-şi mai aminteşte de el?). Mâine, Vasile Blaga va fi istorie la Interne, un minister unde se dovedeşte că nu poţi să vieţuieşti pe termen lung. Se pare că i s-a şi găsit repejor un înlocuitor. Cuminte şi cu ceva exerciţiu parlamentar.

Curajos, Emil Boc, supravieţuitorul numărul unu al guvernului s-a spălat pe mâini: demisia doar este un act de voinţă unilateral, prin care autorul vrea să scape de dureri de cap şi să nu le dea şi altora. Oricum, temutele Interne rămân la PDL. A întărit-o şi Cristian Diaconescu, printr-o intervenţie scurtă şi cam vexată: Gabriel Oprea nu dă Apărarea pe Interne şi nici Diaconescu funcţia de la UNPR pe Apărare. Luni, în economia comunicării PDL, subiectul "Blaga" a venit după câştigarea primăriei Baia de Aramă şi o viitoare întâlnire a primarilor democrat-liberali. Cu acelaşi leit-motiv: demisia este un act unilateral. Deci, ministrul demisionar a făcut-o cu propria minte, de bunăvoie şi nesilit de nimeni.

Prin plecarea lui Vasile Blaga din guvern peisajul de la palatul Victoria devine păstos, dominat de prezenţe cu contururi estompate. Miniştrii care ieşeau într-un fel sau altul din rând au fost trimişi la plimbare sau au plecat singuri. Privind în urmă, execuţiile făcute de la începutul lui septembrie încoace arată aproape simetric: au plecat membrii ai Cabinetului pe care preşedintele îi susţinea, chiar în pofida mârâielilor constante din Modrogan (Sebastian Vlădescu, Mihail Dumitru), însă au fost trimişi în exil pe insula Modrogan şi corifei ce păreau de necoborât de pe piedestal (Radu Berceanu, Adriean Videanu şi ultimul pe listă, cu voia publicului, Vasile Blaga).

Şi în tăcerea militărească a şedinţelor de guvern va mai lumina doar paratrăsnetul Boc -un premier care, fără să aibă lupte libere cu preşedintele, l-a depăşit la proba de anduranţă pe Călin Popescu Tăriceanu - însoţit de lumina stelei fixe, care este ministrul Dezvoltării. Nu ar fi de mirare, cum clevestesc diverşi, ca doamna ministru să schimbe cu graţie această lumină potolită cu strălucirea fulgerului.

Făceam vorbire de insula Modrogan. Cine crede că în exil te legeni în hamac, mâncându-ţi unghiile şi visând la glorii apuse, se înşeală. Adriean Videanu şi-a ocupat ondulatoriu locul, luându-şi rolul în serios. Doar Radu Berceanu, mai necăjit, nu-si găseşte încă ritmul, deşi a mai trecut prin experienţa perioadelor de dizgraţie. Bineînţeles, este aşteptat şi Vasile Blaga. Secretar general, om de forţă şi manete. Nu cred că în partid îi poate pune cineva la îndoială, în mod convingător, această reputaţie.

Numai că pe Blaga nu poţi să îl ştergi din catastif cu un "mulţumesc. drum bun. vă aşteptăm cu drag la partid". Respectând anecdotica, are memorie lungă, exersată şi aşi în mânecă cam cât într-un bax de cărţi de joc. În cazul său, jocul este deschis oricărui final, fie şi unuia amânat. Fie şi din acest motiv, plecatului de la Interne nu i se poate spune "la revedere!". Ci, mai curând, "pe curând!".

(Comentariu realizat de Indira Crasnea, indira@mediafax.ro)