Lucian Croitoru, un premier de vreme rea, mânat de încrederea în sine

Încrederea în sine şi detaşarea că nu are mai nimic de pierdut? Influenţa tăcută a "exemplului Isărescu"? Gustul imposibilului? Adăugarea unei experienţe de viaţă, într-o existenţă probabil liniştită?O ambiţie târzie? Pentru profani şi marele public cineva care nu a stat în luminile rampei începe prin a fi o suma de întrebări şi uneori termină prin a rămâne tot aşa.

Doar că proaspătul premier desemnat, un liberal cu aromă de scepticism în cugetările economice personale, a dat deja un raspuns în ce priveşte încrederea în sine. Da, o are şi poate. N-a venit să stea puţin, are planuri şi aproape că este greu să-l refuzi. Şi are destulă înţelepciune terestră ca să accepte un guvern politic. Greu de trecut, dar uşor de făcut. Deja versatila UDMR nu îl refuză.

Este o diferenţă de anvergură şi de substanţă între Lucian Croitoru şi Klaus Iohannis, deşi, până să deschidă gură, cei doi par asemănători. Aceeaşi prezenţă reţinută şi cam acelaşi stil de vorbire cam poticnită (poate de la emoţiile situaţiei). Doar că, în timp ce primarul a ţinut o conferinţă de presă cam suficientă, în urbea sa, bancherul a marcat, fără ostentaţie, deşi în "chineza" economică, direct de la pupitrul de la Cotroceni.

Cred că asta s-a simţit şi în noua coaliţie politică dominantă. De aici şi primele declaraţii cam arţăgoase ale şefilor de partide. Că doar Traian Băsescu le-a bâlbâit până i-a bătut cu armele lor. Şi mai este ceva care îi înfurie: cel puţin până se termină chinurile facerii unui guvern care pare al imposibilului, mini-guvernul lui Emil Boc rămâne la manete. Paradoxal, din situaţia asta pare să fi profitat Mircea Geoană, care, în condiţii de vid partenerial, a făcut pe premierul şi omul de stat, trimiţând mesaje anesteziante FMI.

Un guvern Croitoru pare, în acest moment, ceva care te face să ridici din sprâncene a mirare. Din cauza conflictului politic generalizat şi care pare ireductibil. Dar, în vreme de război, mai sunt şi dezertări.Teoretic, din dezertări se înjghebează o echipă bunişoară, larg colorată politic, dacă ştii să umbli cu graţie pe la orgolii neglijate. Bineînţeles, că premierul desemnat, o persoană stimabilă, nu s-ar deda la machiavelâcuri. Asta e treaba greu-încercatului "sistem" PDL. De ochii lumii, nu cred că cineva i-ar trânti uşa în nas din prima unei persoane respectabile, premier desemnat. Dar, după cum spuneam, echipa se face uşor şi trece greu.

Iar PSD este atât de bântuit de realitatea cumplită că Executivul Boc va rămâne bine merci la locul de muncă, cu toate consecinţele care decurg, încât este decis să uzeze de orice mijloc de forţă. Nevroza e totală.

(Comentariu realizat de Indira Crasnea, indira@mediafax.ro)