Un fiu de meşter sticlar face manual la Şelimbăr globuri care au ajuns şi la Casa Albă - GALERIE FOTO

Fiu de meşter sticlar, Ion Tămâian confecţionează manual, în atelierul său din Şelimbăr, judeţul Sibiu, globuri de sărbători cu foiţă de argint sau aur care se vând chiar cu 80 de euro bucata, în special pentru clienţi din străinătate, unele podoabe făcute de el ajungând şi la Casa Albă.

3928 afişări
Imaginea articolului Un fiu de meşter sticlar face manual la Şelimbăr globuri care au ajuns şi la Casa Albă - GALERIE FOTO

Un fiu de meşter sticlar face manual la Şelimbăr globuri care au ajuns şi la Casa Albă (Imagine: Diana Stancovici/Mediafax Foto)

GALERIE FOTO

Fiul unui meşter sticlar din Maramureşul istoric, Ion Tămâian a avut de mic o înclinaţie aparte către artă, în general, şi către sticlărie, în special.

El a urmat cursurile Liceului de Artă din Satu Mare şi apoi pe cele ale Academiei de Arte "Ion Andreescu" din Cluj-Napoca, făcând practică şi apoi lucrând câţiva ani în marea fabrică de sticlă de la Poiana Codrului.

"Toată viaţa mea a fost legată de sticlărie. Şi tatăl meu a fost sticlar. Lângă satul naşterii mele, care se află în apropiere de Satu Mare, era fabrica de sticlă de la Poiana Codrului, cea mai veche din ţară. Copil fiind, am văzut, acolo, prima dată sticlarii lucrând şi mi-a plăcut enorm. Şi astăzi am convingerea că sticlarul nu-i doar un muncitor, ci un adevărat artist. Practic, am pornit de la zero", mărturiseşte Ion Tămâian, pe site-ul atelierului său.

După ce a terminat facultatea, Ion Tămâian a ales să se stabilească în judeţul Sibiu, lucrând până după Revoluţie la fabrica de sticlă din Avrig.

Despre perioada de dinainte de 1989 îşi aduce aminte cu amărăciune.

"Pentru un artist era un sistem de încătuşare: nu puteai să ieşi afară, în străinătate, pentru că, aşa cum susţineau ei, te protejau de corporaţiile străine. Comuniştii ţineau artele plastice din România într-o încătuşare crâncenă. Faptul că nu puteai participa la expoziţii, nu ţi se recunoştea valoarea şi numele era frustrant. Cred că un artist a simţit mai acut opresiunea sistemului decât alţi oameni. Artiştii ar fi avut posibilitatea să iasă, să vadă lumea, să devină cunoscuţi, dar la noi nu se recunoştea creaţia. Dacă făceai ceva - cum am făcut eu diferite linii la Avrig care s-au vândut în toată lumea - nu ştia nimeni că acele lucruri erau creaţia, concepţia ta. Erau ale fabricii şi gata", povesteşte Ion Tămâian.

El spune că, înainte de Revoluţie, a reuşit să vândă lucrările realizate la fabrica de sticlă din Avrig în toate ţările lumii, dar, odată ajunse în ţări precum Germania sau China, conceptul era copiat de cei de acolo, care şi-l însuşeau.

"La noi nu exista cultura unui nume, a unui brand. Furtul a ceea ce se numeşte proprietate intelectuală se realiza cu acordul statului. Pe vremea aceea, erai un om fără nume, ca artist", susţine Ion Tămâian.

A venit însă Revoluţia şi, odată cu ea, ceea ce artistul numeşte "adevărata eliberare". A mai lucrat un an la fabrica de sticlă, dar, pentru că nu îi plăcea încotro se îndrepta politica firmei, a plecat din sistem, deschizându-şi propriul atelier.

"Era un atelier mic, amenajat în demisolul socrilor mei, la Tălmaciu. Lucram eu cu soţia, într-un singur cuptor, diferite obiecte de artă", îşi aminteşte artistul.

Profitând de toate cunoştinţele în domeniu şi de ideile sale, încet-încet, în câţiva ani, Ion Tămâian a deschis actualul atelier de la Şelimbăr, în apropiere de municipiul Sibiu.

Acolo, Ion Tămâian foloseşte mai multe tehnici de confecţionare a globurilor cu metale preţioase, fiind ajutat de meşteri sticlari, dar şi de un chimist din Bucureşti, care realizează tot felul de compoziţii chimice care să se potrivească perfect pe ideile creatoare ale artistului.

Dintre globurile din cristal cu metale preţioase, cele mai ieftine sunt cele realizate cu săruri de argint.

Deşi tehnica este, în mare parte, secretă, ideea de bază este că sticla încălzită la temperaturi cuprinse între 900 şi 1.300 de grade Celsius este trecută prin culoare, apoi prin sărurile de argint şi după aceea se formează globul, prin suflare printr-o tijă lungă, până ajunge la dimensiunea dorită. De câteva ori, globul este ţinut în cuptor, la călduri extreme, pentru ca metalul preţios şi sticla să se contopească, iar aceasta din urmă să devină maleabilă.

Costul unui astfel de glob este de aproximativ 20 de euro.

Cu preţuri ce pot ajunge până la 40 de euro se vând globurile realizate cu foiţă de argint, în timp ce globurile cu foiţă de aur ajung la circa 80 de euro.

"Fiecare dintre aceste globuri este, practic, unicat, culoarea şi modelul de pe el depinzând de modul în care foiţa de aur sau de argint aderă la sticlă. Foiţa este întinsă pe o peliculă de sticlă, foarte subţire. Trebuie încălzită foiţa în aşa fel încât să adere la balonul de sticlă colorată. Sticla e maleabilă, în timp se formează balonul la dimensiunea la care dorim, iar la flacăra reducătoare apare metalizarea", explică Ion Tămâian.

Odată tehnica însuşită, realizarea globurilor nu este extrem de dificilă, însă trebuie măiestrie, pe care Ion Tămâian spune că a găsit-o la meşterii săi sticlari.

Circa 20 de minute durează ca balonul de sticlă să devină un glob unicat, dar apoi acesta este aşezat, pentru trei zile, într-un cuptor la 500 de grade Celsius pentru un procedeu numit "răcire la cald", care încheie procesul de creaţie.

Ion Tămâian spune că a confecţionat în acest an peste 500 de astfel de globuri, însă majoritatea vor ajunge în străinătate.

"Facem globuri pentru clienţii noştri tradiţionali din ţările care sărbătoresc Crăciunul, dar facem şi pentru persoane fizice, pe comandă, sau clienţi de-ai noştri din ţări care nu sărbătoresc Crăciunul, ca decoraţiuni interioare. Un astfel de glob nu este făcut neapărat să atârne în pomul de iarnă. El poate foarte bine sta într-un aranjament pe masă, pe birou sau la geam", afirmă Ion Tămâian.

Puţinele globuri care rămân în ţară ajung, în fiecare an, în casele unor personalităţi.

Această latură a artei utilitare - obiecte decorative, dar funcţionale - reprezintă, de fapt, cea mai mare parte a producţiei care se realizează în atelierul din Şelimbăr.

Suprafaţa totală pe care se întinde firma sa este, în prezent, de 8.000 de metri pătraţi, dintre care 2.000 de metri pătraţi sunt reprezentanţi de construcţii.

În prezent, atelierul are aproximativ 30 de angajaţi, dar au fost perioade când au lucrat şi 120 de oameni.

"Asta se întâmpla în perioada 2002-2005. Atunci am vrut să ne extindem, se lucra în trei schimburi, am vrut să facem colecţii pe scară mai largă. Mi-am dat seama însă că mă depersonalizam, aşa că am revenit la serii şi colecţii mici, care ne reprezintă", afirmă Ion Tămâian.

În atelier se realizează obiecte utilitar-artistice (pahare, boluri, sticluţe de parfun, platouri, vaze şi diferite corpuri de iluminat), dar tot aici Ion Tămâian îşi pune în aplicare ideile artistice.

În ţară, obiectele realizate în atelierul de sticlărie din Şelimbăr pot fi cumpărate la preţuri cuprinse între 10 şi 3.000 de euro, iar în străinătate, unde vânzările se fac prin case de licitaţii, acestea pot ajunge până la 6.000-7.000 de euro.

Cea mai scumpă lucrare de artă vândută vreodată de Ion Tămâian a fost o creaţie intitulată "Portal", evaluată la 35.000 de dolari, şi vândută unui colecţionar privat din America.

Tot în America, chiar la Casa Albă, au ajuns, în urmă cu câţiva ani, globuri de sărbători confecţionate în atelierul din Şelimbăr.

"Am avut un client din America, ce a comandat globuri de Crăciun pentru Casa Albă. Au trecut însă câţiva ani de atunci", îşi aminteşte Ion Tămâian.

Întrebat cum se împacă artistul Ion Tămâian cu omul de afaceri Ion Tămâian, acesta răspunde simplu: "Eu nu mă consider om de afaceri".

"Eu sunt şi am fost tot timpul un artist. Latura utilitară a ceea ce facem noi aici reuşeşte să finanţeze lucrările mele artistice. Reuşesc să acopăr cheltuielile cu materii prime, salarii, energie şi altele şi m-am obişnuit să nu mă aştept la profituri fabuloase. M-am învăţat să am un profit minim", spune Ion Tămâian.

El apreciază că, în proporţie de 95 la sută, ce se realizează în atelierul său merge în străinătate, piaţa de bază fiind Statele Unite ale Americii, urmată de Franţa, Italia, Grecia (până de curând), Cipru, Rusia şi ţările arabe.

Lucrări artistice semnate de el au putut fi admirate în expoziţii la Sibiu, Cluj-Napoca, Baia Mare, Bucureşti, dar şi în străinătate, la Paris (Franţa, 1993), Heilbronn (Germania, 1996), Coblenz (Germania, 1997), Frankfurt (Germania, 1998), Wurtzburg (Germania, 1999).

Produsele firmei - unicate sau serie mică - pot fi întâlnite atât în galerii de artă din ţară, cât şi în galeriile unor firme din Germania, Elveţia, Suedia, Norvegia, Franţa şi Statele Unite ale Americii.

Obiecte de artă realizate de Ion Tămâian există, de asemenea, în galeria Muzeului Naţional Cotroceni, unde artistul a fost invitat să expună în vara anului 2012.

El menţionează cu emoţie că trebuie să pregătească circa 50-60 de lucrări pentru expoziţia respectivă şi povesteşte că unele dintre aceste piese le are deja realizate, în minte.

Mai trebuie să gândească întregul concept, să realizeze piesele, după care le va expune în galeria de la atelier pentru a vedea cum arată întreaga expoziţie, înainte de a se prezenta cu ea în faţa publicului.

(Material realizat de Diana Stancovici, corespondenti@mediafax.ro)

Dacă ţi-a plăcut articolul, urmăreşte MEDIAFAX.RO pe FACEBOOK »

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

  

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici